UPDATE: Starea Săptămânii 7 decembrie 2025

Tot ce credem că trebuie să știi

Dec 07, 2025

Bun găsit la Starea Săptămânii!

🟠 Între 1956 și 1991, CIA a trimis cărți, reviste și filme în blocul estic, pe după Cortina de Fier. Era vorba, se-nțelege, de titluri interzise în partea asta de lume. A fost un fel de Plan Marshall pentru minte sau „un ajutor umanitar literar, echivalentul livresc al pachetelor alimentare“. Păpică la creier, nu doar la stomac: „Cum a schimbat o rețea de carte clandestină destinul Europei de Est: Povestea spionului român care a inundat blocul comunist cu idei interzise“. Da, un emigrant român a condus timp de trei decenii ani cea mai vastă rețea de influențare a gândirii libere din spatele Cortinei de Fier. Află (aproape) totul despre el accesând site-ul PressOne. Este permis, da, ai aprobare, nu trebuie să citești cu lanterna, sub plapumă, cum procedau părinți sau bunicii noștri când voiau să citească o carte sau să asculte un radio interzis în raiul comunist.

🟠 Unul dintre cele mai prestigioase granturi europene, Synergy Grant 2025, al Consiliului European pentru Cercetare (ERC), a ajuns la doi cercetători care vor studia modul în care găinile și alte păsări își dezvoltă mintea și se adaptează la schimbările din mediul în care trăiesc. Titlul de pe libertatea punct ro este ușor exagerat, „O cercetătoare italiană a primit 4.000.000 de euro de la Uniunea Europeană pentru a răspunde la întrebarea «ce cred găinile?»“, dar profităm de el ca să venim și noi cu o întrebare. Oare cât ne-ar costa un studiu din care să aflăm, de exemplu, asta: oare găinile ar crede dacă le-ar spune cineva pe TikTok că apa din lacul Vidraru este încărcată noaptea în cisterne și dusă în Franța?

🟠 A, iată: găinile ar huidui, oare, un actor care îl interpretează pe generalul Henri Berthelot, „pentru că era francez“? Niște români au făcut-o și pe-asta. De 1 Decembrie, la Alba Iulia. Oameni, da.

🟠 Dacă ignori acest newsletter nu ai suflet. Chiar nu merităm și noi o apreciere? OK, dacă ești familiarizat cu aceste abordări, atunci o să-ți placă documentarea făcută de Luiza Vasiliu și Victor Ilie, despre cei care au umplut internetul cu cai din praz și pâine, femei triste că mănâncă de ziua lor cartofi fierți în loc de tort, mesaje cu nostalgii comuniste, pseudo-știință și conspirații, iar în campaniile electorale din 2024/2025 au dat în politicienii pro-europeni. Dacă nu ești familiarizat, atunci asta e, intri să citești articolul pe propria răspundere. Nu de alta, da’ s-ar putea să-ți placă și mai mult, ce mai, n-o să mai vrei să ieși de pe rețele, că nici nu știi ce pierzi dacă nu ești acolo!

🟠 Te anunțăm pe această cale că barajul Vidraru va fi mutat în Franța. Oui. În aceste momente este demontat de specialiști, sub coordonarea unor asasini economici profesioniști, apoi, urcat bucată cu bucată în avioane speciale, care nu pot fi detectate de radare, va ajunge pe moșia lui Macrou. Barajul Vidraru va rămâne, deci, o amintire. E cert, degeaba se chinuie presa soroșistă, cum ar fi Europa Liberă, să dezmintă aceste informații. Patrioții Poporului Român veghează.

🟠 Vrei și altceva decât Paltinu și Vidraru? Avem. Avem, cum să nu avem? Iată, de la Rise Project, o documentare privind poluarea de la Complexul Energetic Oltenia. Ia-ți ceva timp dacă vrei să parcurgi toată povestea, că e lungă și întortocheată, iar dacă începe să bată și vântul, prafu’ se alege. La propriu. Dar e și amuzantă, pe undeva, cu românii care măsluiesc măsurătorile și UE se face că nu vede. Sau poate chiar nu vede, din cauza norilor de cenușă care plutesc prin jurul complexului. E plauzibil.

🟠 Lasă tot ce făceai și caută repede prin pod, prin debarale, pe sub pat, prin buzunare, pe la vecini, pe la prieteni, pe la dușmani, poate găsești și tu o publicație care în 1939 a costat 10 cenți, iar acum s-a vândut la o licitație cu – ține-te bine – peste nouă milioane. Dolari, da, că doar nu lei. Nu că n-ar fi fost bine și cu lei, nu strică nimănui nouă milioane de lei pe seceta asta, dar, cum ziceam, e vorba de dolari, că povestea se întâmplă în America, iar publicația respectivă este un exemplar din primul număr al revistei Superman. Aia e. A existat și la noi, prin 2008, o bandă desenată cu un super d-ăsta, și anume SuperBolo, adică Ilie Bolojan în colanți (dacă poți să-ți imaginezi așa ceva). Serios, parcă am mai vorbit despre asta. Greu de spus dacă poate fi valorificată. La cum îl știm pe nea Bolo, pasionat de tăieri, s-ar putea să-ți facă mai mult pagubă.

🟠 Două sute trei milioane de euro! 203.000.000 euro! Sau, ca să fim riguroși, 202.993.058,80 euro! Stai, stai, calmează-te, că nu te plictisim, iar, cu banii din PNRR. Mai exact, cu banii pierduți de România din PNRR, sau pe cale să-i piardă, naiba mai știe. Nu, de data asta doar ne mirăm de prețurile din artă. Atâta a costat săptămâna trecută un tablou de Gustav Klimt. Am citit, de altfel, că noiembrie a fost o lună a recordurilor în domeniu. Toamna nu se mai numără bobocii, se numără tablourile extrem de scumpe.

🟠 Dacă aveam un leu pentru fiecare înjurătură și amenințare primite de la comentatorii de pe rețele, cred că puteam astăzi să cumpărăm și noi un tablou d-ăsta celebru. Iar dacă aveam 50.000 de lei, cum a primit un tip din Maramureș drept despăgubiri în instanță, în urma unui comentariu despre Călin Georgescu, puteam să cumpărăm Groenlanda. Și Danemarca. Poate chiar și Facebook și TikTok. Și apoi să le închidem. Asta e, ne-am trezit prea târziu.

Corporațiile care conduc lumea au eșuat. Mai putem repara ceva? Lui Bolojan îi plac cărțile foarte scumpe. Și un leamulțean special

Scriu repede, că vreau să ajung și eu o fugă la Gaudeamus azi. Legat de asta, abia aștept live-ul de luni, să vorbim despre omul care, după ce a distrus cu totul cultura și piața de carte din România, prin creșterea aberantă a taxelor și prin numirea unui zero absolut la Ministerul Culturii, s-a dus la Gaudeamus deghizat. Da, atâta sete de a răsfoi cărți la standuri avea Bolojan, că n-a putut să nu meargă la târg. Ce PR ieftin și prost. Dacă vrei să dai bine, mergi la târg nedeghizat și faci acolo o declarație de presă prin care anunți că ai înțeles că ai fost prost și că de la 1 ianuarie reduci TVA la carte și la activitățile culturale. Și vii și cu ceva proiecte de investiții care să aducă, în următorii cinci ani, o bibliotecă în fiecare localitate, de pildă. Dar nu. Cine de pe-acolo e capabil să-și scoată capul din curul premierului ca să-i spună treburile astea? Nimeni, se pare. Bolojan a vrut să transmită doar că-i place să se uite pe cărți mai scumpe. Pe cărți pe care și le permit din ce în ce mai puțini oameni. Cum era, criminalul revine întotdeauna la locul faptei. Vorbim mâine la emisiune mai multe.

Două informații.

Prima: zilele trecute, statul San Francisco a acționat în judecată cele mai importante 11 companii care produc mâncarea lumii. Practic, pe adevărații stăpâni ai hranei. Motivul? Aceste companii fac profituri imense, care le fac mai puternice decât multe dintre statele lumii, în timp ce oamenii care le consumă produsele se luptă fără șanse cu efectele pe care ultraprocesatele le au asupra sănătății. Industria alimentară, care s-a mutat în ultimele decenii cu totul în laboratoare chimice, știe despre aceste efecte, doar că, în lipsa reglementărilor pe care statele ar trebui să le facă, nu are de ce să îi pese. Și dă înainte cu tupeu. Cartea Oameni ultraprocesați poate ajuta mult aici.

A doua informație: un reportaj BBC pe care l-am văzut zilele astea ne spune ceea ce știam și discutăm de ceva timp: cu cât mai digitali suntem de mici, cu atât mai slab performăm din punct de vedere academic. Dar cu niște nuanțe interesante. De pildă, aceea că cititul nu este o activitate naturală pentru creierul uman, cum am putea crede. Deși limbajul vorbit e înnăscut, cititul a apărut prea târziu în istorie pentru ca evoluția să ne fi creat circuite dedicate. Creierul nu poate face asta în 5000 de ani. Așa că, atunci când învățăm să citim, creierul „împrumută” zone implicate în vedere, procesarea sunetelor, limbaj, atenție și emoții, construind un circuit complex, distribuit în tot creierul, drept pentru care cititul modifică activitatea, structura și conectivitatea creierului. De-aia cine nu citește rămâne prost în cap, nu?

Ei bine, tipul limbii pe care o învățăm modelează altfel creierul. De exemplu, chineza – limbă logografică – cere mai multă memorie vizuală decât engleza. Cazul unui pacient bilingv care, după un accident vascular, a pierdut abilitatea de a citi chineza, dar nu și engleza, arată cât de diferite sunt circuitele pentru diverse sisteme de scriere. Foarte interesant, nu?

Cititul are efecte și în plan fizic: putem simți în corp emoțiile personajelor, pentru că zone din creier care sunt implicate în diverse stări, empatie, durere, bucurie și așa mai departe sunt cooptate în proces.

Pe de altă parte, tehnologia modifică în sens negativ modul în care citim. Lectura pe ecrane înseamnă scroll, smulgerea atenției, întreruperi. Asta ne face să „skimăm” (adică să parcurgem textul foarte rapid, pe sărite, fără a-l citi în profunzime și fără a procesa sensul complet), ceea ce ne reduce capacitatea de concentrare și ne face mai vulnerabili la dezinformare. O explicație pentru felul în care oameni inteligenți și instruiți cad atât de ușor pradă dezinformării profesioniste.

Copiii expuși de mici la telefoane au, potrivit studiilor, rezultate academice mai slabe: la 8 ani, cantitatea de timp petrecută pe device-uri prezice atenția, funcțiile executive și performanța școlară — și relația este negativă. Explicația e simplă: creierul hiper-stimulat digital se obișnuiește cu schimbări rapide de stimuli și nu mai poate susține atenția profundă. Copiii „părăsesc” ecranele și spun că se plictisesc în lumea reală pentru că ritmul acesteia nu mai poate concura cu ce se întâmplă atunci când ei sunt online.

Deși cercetarea este încă la început și unele forme de utilizare monitorizată pot fi benefice, recomandarea fermă pentru părinți este întoarcerea la bază: o viață bogată în lectură. Lectura profundă modelează creierul într-un mod unic, ne dezvoltă empatia, analiza critică și capacitatea de a construi sens — abilități esențiale nu doar pentru individ, ci pentru sănătatea unei democrații.

Dacă vreți mai multe despre subiect și un exemplu concret despre cum Suedia trece înapoi de la full digital la cât mai puțin digital la școală, nu ezitați să vizionați cel mai recent episod al podcastului. Îl găsiți aici. Dacă vreți fără reclame, mai bine vă activați abonamentul pe platforma noastră, teatrulnatiei.ro. Cris, de la Thunder, mi-a promis că rezolvă în curând și cu posibilitatea de a urmări conținutul de acolo cu ecranul stins. Vine și aplicația în curând, ca să vă fie și mai ușor.

Revenind, cititul profund nu doar ne schimbă creierul, ci și societatea, fiind unul dintre cele mai puternice instrumente de formare a unor oameni capabili să-și imagineze și să construiască un viitor mai bun.

Cine se află în spatele hranei ultraprocesate? Mari corporații din Big Ag, Big Food, Big Retail. Cine se află în spatele tehnologiei, în spatele AI-ului? Corporațiile din Big Tech. Cine ne amăgește că ne face bine? Big Pharma. Cine ne face să ne simțim vinovați că nu putem să fim sănătoși și să avem trupuri sculptate precum agenții de imagine ai acestor corporații? Industria de Wellness.

Pentru ce forțează acum aceste companii care vor să distrugă Europa, dacă ați văzut mesajele lui Elon Musk?

Ce s-a întâmplat de fapt? Simplu. În numele profitului, statele au fost de acord să dispară din peisaj. Asta a fost propunerea neoliberalismului dement. Lăsați-ne pe noi, că vom aduce bunăstare. Dereglementați și dispăreți, pentru că altfel nu putem să ne facem treaba. Și au adus bunăstare. Doar pentru ei. Trickle-down economics a fost o mare minciună. Am dereglementat și am tăiat taxe și am dat ajutoare de stat bogaților ca să constatăm, decenii mai târziu, că de fapt avem de-a face cu un efect invers, că bogăția nu se revarsă de la bogați către cei care prin munca lor le aduc bogăția, că sistemul ăsta nu ridică toate bărcile, ci dimpotrivă.

Și iată-ne aici. O societate obosită, în care fiecare individ a fost păcălit că e un proiect personal și că trebuie să caute salvare individuală, nu împreună cu ceilalți. Am trecut, cum spune Byung-Chul Han, de la dictatura lui TREBUIE la dictatura lui POT. Și da, unii pot. Doar că din ce în ce mai puțini și din ce în ce mai bolnavi. Atât la trup, cât și la minte. Mai ales la minte. Suntem anxioși, depresivi, în burnout.

Acum e clar cum am ajuns aici. Am pus profitul înaintea oamenilor. Am lăsat corporațiile să lucreze pentru noi, să ne stabilească drumul. Asta se întâmplă când nu ai state puternice, care să reglementeze și să controleze în interesul celor mai mulți și să nu mai permită experimente la scară globală pe oameni.

Până să fie despre ecrane și mâncare, a fost la fel și cu tutunul. Da, avem moartea pe pachet, dar opt milioane de oameni mor în continuare anual din cauza fumatului. Direct. Nu mai zic de alte multe milioane cărora fumatul le agravează alte boli. Îmi vine să urlu când văd oameni raționali, unii mult mai inteligenți și mai instruiți decât mine, când se apucă să-mi explice ei cum vapingul ăsta e chiar foarte sănătos. E incredibil în câte feluri se pot reinventa industriile morții. Nu mai zic despre rahații care vin să-ți explice că doza face otrava și că nimic nu e de fapt dăunător dacă ești responsabil. Dacă joci responsabil. Politica standard: mortul e de vină. Cine l-a pus să fumeze? Cine l-a pus să bea alcool? Sau trei energizante cu alcool? Cine l-a pus să joace? Cine l-a pus dacă nu el?

Societatea l-a pus, idioților! Designul ei. Cine-l pune pe un copil de opt ani să stea toată ziua cu ochii în ecrane? Păi, dacă toți ceilalți stau el ce să facă? Mă rog, nu mai insist, am scris și vorbit la Vocea Nației mult despre asta. Și-o să mai vorbim.

Am întrebat AI-ul, fără să-i dau de înțeles ce vreau eu de fapt, ce crede despre toate astea și mi-a răspuns exact cum răspund corporațiile, plus rahatul ăla cu fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume. Iată ce zice AI-ul: „E simplu să dai vina pe industrie. Dar adevărata întrebare este: noi ce facem între timp? Schimbarea nu începe în Silicon Valley și nu începe în Parlament. Începe în bucătăriile noastre, în bibliotecile noastre, în felul în care muncim, ne jucăm, ne odihnim, în modul în care spunem nu când trebuie spus nu”.

Nu, cocoș, n-ai putea fi mai departe de adevăr. Niște oameni anesteziați, prea obosiți, care nu se mai pot concentra mai mult de durata unui clip pe tiktok, lipsiți de spirit critic și neînarmați în școală cu cel civic nu pot face nimic. Cum poate lupta cu felul în care e făcută azi societatea acest homo laborans, pe care-l întâlnim la Hannah Arendt și pentru care, în încercarea de a face ca lucrurile să funcționeze (nu contează cât rău fac acele lucruri), nu mai contează nimic altceva. Munca devine scop în sine, fiind necesară supraviețuirii. Până când ce consumăm pentru a supraviețui ne ucide. Lent și în chinuri groaznice. Hai, că am fost optimist și azi.

E ziua Karei. Face doi ani. Da, s-a cumințit. Nu de tot, are momentele ei. Dar, vorba aia, nu pentru că e cuminte o iubim noi.

Urmează o săptămână grea, promit în fiecare an să nu mai fac asta și cumva ajung să repet aceleași prostii. Marți urc pe scenă la un eveniment de educație, LIFT, la Teatrul Nației, miercuri înregistrez podcast la Dan Cadar, joi merg pentru un Q&A la Brașov, iar între astea avem toate emisiunile. O să ne luăm un pic de timp de sărbătorile astea. Sper că vă plac noile producții, Costi Rogozanu e ce trebuie, sper să aibă timp să facă o ediție pe săptămână, Andrei Ruse aduce de săptămâna asta Starea cărții și dialoguri foarte interesante la Biblioteca Nației, Bonea revine cu CCR-ul, a avut o perioadă mai dificilă pe care înțeleg că a depășit-o, mai urmează și altele, din ianuarie.

Mulțumim, că totul facem pentru că există sprijinul vostru. Suntem printre foarte puținele redacții care se pot lăuda cu asta. Am vorbit un pic despre hub-ul cultural și la podcastul lui Radu Țibulcă. Îi mulțumesc pentru că s-a deplasat la noi, ca să arate ce am făcut. Puteți vedea aici ce a ieșit.

A fost excelent dialogul pe care l-am avut sâmbătă, la teatru, cu Aluziva. Am strâns și hăinuțe de iarnă pentru copii, pe care asociația Aluzivei le va distribui. N-am fost atât de mulți cum mă așteptam eu, dar a contat. Dialogul e disponibil pentru abonați, atât cei de pe platforma noastră, cât și cei de pe YouTube. Un rezumat de 30 de minute al celor mai bine de două ore de discuții din care am învățat cum se construiesc comunități în jurul ideilor bune va fi disponibil și la liber, pentru cei care nu își permit să plătească abonament.

Am făcut frumos la teatru, am decorat, am făcut loc de poze, vă așteptăm să incubăm idei bune.

Albumul săptămânii

Patti Smith – Horses (50 de ani)

La exact jumătate de secol de la lansare, am reascultat Horses, care rămâne unul dintre albumele care au schimbat definitiv muzica. Patti Smith e cunoscută pentru felul în care a combinat poezia și energia punk cu o sinceritate brutală, transformând fragilitatea și furia în semnătură. De la deschiderea iconică cu Gloria albumul încă sună ca un manifest despre libertate și identitate. Și asta nu se va schimba nicodată, de fapt.

Aniversarea asta, marcată și de multe ediții speciale ale albumului, e un reminder că unele voci nu îmbătrânesc — doar devin și mai necesare.

Starea Sănătății

La Starea Sănătății îți propunem un episod despre mâncarea care ne face… fericiți. Nu așa, la „like”-uri și la dopamină ieftină, ci fericiți pe bune! Îl găsești aici.

Dacă te ajută ce facem în acest proiect, dă-ne un like și un share. Iar dacă nu ai făcut-o încă, apasă butonul subscribe. 🙏

Starea ideilor

Probabil știi deja că a fost propusă modificarea programei la limba și literatura română pentru clasa a noua. În timp ce profesorii spun că e mai învechită decât cea din anii 90 pentru că include doar scriitori bărbați din secolele 17-19, ministrul educației vorbește despre o „schimbare paradigmatică”, care va reduce analfabetismul funcțional.

Între timp, câteva idei despre educație din Suedia.

Ministerul Educației din Suedia a anunțat anul trecut că nu va merge mai departe cu strategia de digitalizare în educație, motivând că strategia a fost consultată de neurocercetători și de pediatrii și a primit critici.

După ce în 2019 guvernul obligase grădinițele să folosească instrumente digitale, suedezii s-au sucit acum complet. Pentru că asta faci în fața dovezilor care nu-ți susțin deciziile.

Pe site-ul guvernului suedez sunt explicate toate măsurile, într-un articol semnat de Ministerul Educației. Măsura principală este că suedezii vor reduce folosirea ecranelor în școli și vor crește finanțarea pentru manuale fizice și biblioteci, cu scopul de a încuraja timpul alocat lecturii.

E nevoie de acces la cărți bune de ficțiune și non-ficțiune, ca să creștem pasiunea copiilor pentru lectură, scrie Ministerul Educației în acest articol. Așa că Agenția Națională pentru Educație și Consiliul de Artă vor crea liste de lectură, care să conțină atât titluri suedeze, cât și titluri internaționale. Dacă e necesar, lista de titluri va fi actualizată anual. Ministerul educației mai anunță că agențiile guvernamentale din Suedia, în colaborare cu editurile suedeze, se vor asigura că titlurile recomandate sunt disponibile elevilor.

Despre reforma în educație e și cel mai recent episod Vocea Nației. Ți-l recomandăm.

Dacă vrei să-ți alegi și o cană, te invităm să arunci o privire peste site-ul nostru.✨

Discussion about this post

Ready for more?