Starea Săptămânii 8 iunie 2025

Tot ce credem că trebuie să știi

Bun găsit la Starea Săptămânii!

🟠 În sfârșit, măsuri concrete pentru educație! Cât se mai mocăie ăștia de la Capitală, provincia vine cu soluții, iată: supărat pe rezultatele slabe ale elevilor din localitate, primarul unei comune de lângă Iași a amenințat că va scoate microbuzul școlar și va tăia detergentul și hârtia igienică de la școală. Așa da, domn’ primar! Și dacă tot nu le vine mucoșilor mintea la cap, astupă și gaura de la WC! Și taie și porumbul din spatele școlii!

🟠 Legat de salina de la Praid. Ministrul Economiei, Bogdan Ivan, a invocat prezența castorilor în zonă ca pretext pentru lipsa intervențiilor care ar fi putut preveni dezastrul actual. Ei bine, s-ar părea că a mințit, nu e niciun castor în zonă. Ci doar șopârle. Șopârlele politicienilor.

🟠 Cică s-a dus Guvernul României la bancomatul PNRR, a băgat cardul și i-a apărut pe ecran: „Fonduri suficiente, da’ nu cred că le mai vezi“. Da’ oricum, pare că suntem pe plus, că pentru doar 71 de jaloane și ținte îndeplinite, din 518, am încasat 9,4 miliarde de euro – din 28,5 miliarde. Ai aici aproape totul despre PNRR, acest acronim care ne-a ieșit pe nas: „Ce facem cu banii lipsă din PNRR? Cum a eșuat România să golească pușculița Comisiei Europene și ce mai poate fi salvat“.

🟠 O știi p-aia cu zilele libere? Nu o știi, că ești prea ocupat. Îți trebuie ceva timp liber ca să fii la curent cu aceste probleme: cică partidele din coaliția PNL-PSD-USR-UDMR (plus minorități) vor să taie șase din zilele libere ale românilor. Sau cinci, nu e clar, cert e că parlamentarii aflați în slujba străinilor au boală pe români și vor să-i pună mai mult la muncă, pentru a acoperi deficitul! OK, acum respirăm și aflăm că nu sunt nici cinci, nici șase în minus – dimpotrivă, ar fi una în plus, pentru că s-a propus adăugarea unei zile libere. Și nu de către cei din coaliție, ci de către partidul SOS, al Dianei Șoșoacă. Poate că ar fi timpul să se introducă o nouă ocupație în nomenclator: conspiraționistul. Că sigur se fac bani din asta, măcar să se impoziteze. Hai cu legalizarea conspirației! Se poate adăuga și profesia de clickbaitist, specialist în clickbait, aici sigur se fac bani frumoși, după cum aflăm dintr-un articol de pe context punct ro: „ANCOM a secretizat dovezile privind «interferența rusă» în alegeri: Paginile online vizate funcționează și acum / Mai multe dintre ele sunt operațiuni de clickbait“. Un articol rupt din context la propriu.

🟠 Și încă n-au aflat-o pe-aia cu apa, că ne interzice UE să mai facem baie! Săriți, Bruxelles-ul ne interzice apa! OK, nu ne interzice nimic, doar ne roagă să reducem de urgență consumul de apă. Măcar cu 10% până în 2030. A, da, asta s-ar putea formula și altfel: ca să facem economie, UE ne obligă să intrăm câte doi la duș! Hm…

🟠 Deja eram panicați, nu mai venea marfă pentru celebra noastră rubrică „Chestii cumpărate de pe stradă cu 3 lire care erau de fapt opere de artă de mare valoare“. Iată însă că săptămâna asta am avut noroc. De fapt, nu noi, ci un englez care a cumpărat la nimereală, cu 15 lire, un inel despre care avea să afle că a fost realizat la începutul secolului al XIX-lea, la comanda regelui de atunci.

🟠 În cazul în care device-ul de pe care citești acest newsletter începe să se comporte ciudat, să știi că e de la noi. Unuia dintre colegii noștri i s-a defectat laptopul, așa că și-a scris textele pe o hârtie, apoi i le-a dictat aspiratorului, care s-a conectat la net și le-a urcat în google docs. Da. I-a venit ideea după ce a citit acest articol: „Ce știe aspiratorul despre mine? 10 sfaturi ca să-ți păstrezi datele în siguranță într-o casă inteligentă“.

🟠 Asta-i bună: interviu cu un cameraman! Incredibil. Bravo, dom’le, deci astăzi, când toată lumea are o cameră video la telefon și filmează orice, oriunde, chiar și live pe TikTok, ăștia fac interviuri cu un cameraman! N-ai cum, n-ai cum. Mda, bine, ăsta este cameraman de documentare de natură, a filmat cele mai ciudate animale, în cele mai ciudate locuri, era să-l calce elefanții și să-l halească cea mai mare șopârlă de pe planetă… A scris și o carte despre aventurile lui… Mda, bine, e cameramanul lui David Attenborough… Da’ orișicât.

---

Nu va fi ușor cu Nicușor, dar ce ne facem cu nicușoriștii? Profesionalizarea industriei ignoranței. Și ce meserie am mai învățat

Scriu acest text sâmbătă seara, după o victorie importantă pentru care îi mulțumesc lui Ștefan (pe care l-am cunoscut azi). Sfat: dacă prinzi un instalator bun care vine la tine sâmbăta ca să-ți repare centrala fă orice e necesar să ți-l faci prieten. Ștefan (al treilea instalator cu care am împărțit zilele astea spațiul intim din camera tehnică) a reușit să-i dea de cap centralei, ceea ce înseamnă că în seara asta se va face duș cu apă caldă în familia Pătraru. Poate umplu și cada și destup o șampanie dezalcoolizată, atât de nebun mă simt.

Partea și mai bună este că în prima parte a zilei, până să vină Ștefan, am învățat (sunt beton, pot fi ascultat din toată materia și mă bag și la o probă practică, mai ales la partea cu arătat crăpătura dintre buci) să fac următoarele, la o centrală Viessmann 111: să schimb vasul de expansiune, să schimb pompa, să desfac și să curăț plăcile, să desfac și să curăț toată țevăraia, să explic tot traseul pe care-l are apa de când intră în centrală și până când iese la robinet, plus alte mărunțișuri. Mi-am adus aminte de vremurile când eram copil și îl asistam pe tata la tot felul de reparații casnice. Mă învăța pe bune, adică mă lăsa să fac eu după ce îmi arăta. Azi, ăștia mici nu știu să țină un patent în mână. Dar vina nu e a lor, ci a taților care nu mai petrec timp cu copiii. Și unii și alții sunt foarte ocupați să stea cu ochii în ecrane. Ieri tata ar fi împlinit 71 de ani. Și m-aș fi dus cu el la un pește.

Aștept deci să fiu solicitat ca instalator. Desigur, prețurile mele sunt prohibitive, deci, o să vi-l trimit pe Ștefan. Săptămâna viitoare e ocupat, vine să pună o stație de dedurizare la noi, că e jale cu apa în zona în care stau eu. Practic, locuiesc în cea mai nenorocită zonă din câte există: apa e foarte dură și strică tot, poluarea de la trei rafinării îți ia câțiva ani din viață, iar pe deasupra casei trece ziua, în cursul săptămânii, câte un avion la fiecare zece minute. Dar cică ne place aici foarte mult, a decis Monica. Adevărul e că-n rest e genial. Uite, ca acum, liniște, nu tu mașini, doar ciripit de păsărele și flori și plante și umbră de la copacii care s-au făcut deja mari, dovedindu-se cea mai bună investiție făcută în locul ăsta.

Partea asta a fost ca să compensez că nu am mai scris nimic pe Substack. Dar reiau. Măcar un text pe săptămână și acolo. Chiar dacă îmi place foarte mult ce-am făcut cu acel timp în fiecare zi, voi povesti luni, la live-ul cu abonații plătitori.

Acum, o reacție a mea după reacțiile multora dintre urmăritori în urma emisiunii de joi. Emisiunea a depășit la ora la care scriu textul 100.000 de vizualizări pe YouTube, deci e în media obișnuită și are peste 1100 de comentarii. Pentru că sunt atât de multe care fac referire la poziția mea față de prestația președintelui la conferința de presă, o să trec în revistă argumentele mele pentru abordarea pe care am avut-o. După cum știi, pentru că meseria asta nu se poate face bine fără feedback permanent, chiar dacă nu stau deloc pe rețele și nu mai postez aproape deloc, trec în revistă comentariile de la emisiune (doar cele de pe YouTube), ca să înțeleg cum au perceput oamenii perspectiva oferită de comentariile mele.

Dar înainte de argumente, câteva precizări. Sunt aproape sigur că aceia care au comentat acuzând poziția mea critică la adresa președintelui nu au văzut toată emisiunea și exact ceea ce am spus după primele două montaje. Adică, asta vreau să cred. Pentru că, dacă au văzut toată emisiunea, atunci e clar că problema e doar la mine, că n-am reușit să mă fac înțeles, ceea ce mi se mai întâmplă.

Recitind scriptul emisiunii la distanță de câteva zile, încă mi se par clare precizările pe care le-am făcut. La prima fază, altfel foarte amuzantă, cu datul din cap, chiar am spus clar că tuturor ni se întâmplă astfel de momente, când ne blocăm pur și simplu. Iar președintelui i s-a întâmplat în timpul unei conferințe la Cotroceni. E doar foarte amuzant, am punctat asta cu gluma pe care m-am priceput eu să o fac acolo. La cea de-a doua, cu montajul cu bâlbele președintelui, mulți susținători ai domniei sale au luat foc. Că facem o selecție de câteva secunde dintr-o oră de conferință, că rupem din context, că omul e obosit și multe altele. Na, cu toții le găsim sute de scuze celor pe care-i iubim – iar alegătorii s-au îndrăgostit total de Nicușor, altfel ar fi fost imposibil să fie întors rezultatul din primul tur.

Ok, aici lucrurile mi se par foarte clare: Nicușor Dan are mari probleme cu vorbitul în public. Se emoționează, se fâstâcește, se pierde, nu-și găsește cuvintele, e un dezastru. Trebuie să fii al dracului de îndrăgostit să vezi în președintele actual un orator. Dar am spus clar și cu alte ocazii, am repetat și acum, Nicușor e onest și de bună credință și prefer un astfel de președinte, cu toate problemele lui în exprimarea ideilor, cu toate poticnelile lui. Pentru că apreciez celelalte calități ale lui, care l-au și adus până aici.

În opinia mea, am avut o poziție ok, chiar în favoarea președintelui, tocmai pentru că e la început de mandat și îl consider, până la proba contrară, onest și de bună credință. Ei bine, cumva precizările astea fie n-au fost auzite fie n-au contat.

Și acum, argumentele pentru poziția mea:

1. Emisiunea Starea Nației, scrie pe eticheta produsului, repet asta obsesiv, își propune să folosească uneltele umorului pentru a informa, a educa și a distra, sancționând abuzul de putere și derapajele de orice fel. O prestație jalnică a președintelui la prima conferință de presă nu poate trece nesancționată la emisiunea care a criticat foarte dur toate derapajele de limbaj, toate gafele, toate bâlbele sau tăcerile vinovate ale ultimilor doi președinți – totuși facem asta de peste 12 ani.

2. Valorile în jurul cărora am construit toate proiectele editoriale sunt cele care ne-au adus până aici. Și faptul că nu am acceptat să ne schimbăm principiile este cea mai bună decizie pe care am luat-o. Ascultăm toate opiniile, ne însușim criticile, acceptăm și știm că greșim, dar nu vom renunța la principiile noastre doar pentru că unii nu ne vor mai urmări. Nu ne îndrăgostim de politicieni sub nicio formă, e o regulă. Așa cum am precizat și la emisiune, noi nu ne-am schimbat poziția în niciun fel. Nicușor Dan e pe cale să ia decizii nu doar ciudate, ci strigătoare la cer. Să aduci în discuție din nou implicarea Serviciilor în combaterea evaziunii fiscale, când tocmai această implicare, asumată în CSAT în urmă cu mult timp, este parte din problemă ține nu de naivitate, ci arată un mod de a vedea lumea pe care eu îl consider foarte periculos pentru democrație. Iar noi pentru asta suntem aici: să apărăm democrația, nu un președinte sau altul.

3. Știam când am decis, pentru prima dată de când există această emisiune, susținerea clară pentru un candidat, în turul al doilea, că asta va fi o problemă pentru noi după alegeri. Ne-am asumat înjurăturile de acum, pentru că alegerile acestea nu au fost între doi candidați, ci între două direcții opuse. Între libertate și nelibertate, între democrație și tiranie.

Deși consider că nu am așteptări deplasate de la publicul meu și știu că opiniile din comentarii nu reprezintă de multe ori opinia majorității (sunt o mie de comentarii la o sută de mii de vizualizări), de multe ori am pretenția asta, că oamenii care urmăresc de ceva timp emisiunea și-au cultivat suficient simțul critic. Și cu aceeași sinceritate îți spun că vineri n-am fost bun de nimic, întrebându-mă toată ziua totuși la ce bun fac toate astea, dacă primesc, la poate cele mai soft critici pe care le-am făcut vreodată, asemenea jigniri. Pentru că n-a fost doar despre alo, de ce-l critici pe președintele nostru, a fost și cu găleți de lături. Și mi-am adus aminte că la fel a fost și imediat după instalarea lui Iohannis. Dezabonări, înjurături, amenințări, eram un jeg trădător, o mizerie de om care ia bani de la dușmani pentru a-l denigra pe Iohannis. Diferența e că despre Iohannis știam din prima că e rău. Despre Dan cred cu argumente că este onest și de bună credință. Dar asta nu presupune să ne alăturăm corului nicușorist.

Nu e deci prima dată când văd reacția asta irațională, fanatizată a unora dintre dintre susținători. Am trăit-o și în epoca Băsescu (când, spre rușinea lor, intelectualii României erau băgați cu totul în anusul lui nea Traian), am trăit-o cu USR-ul mesianic, cu neamțul profesor care tace și face, o trăim acum cu noul cult al președintelui care e prea deștept, domne, ca să poată să spună o idee clară, de la cap la coadă.

Trăim vremuri în care dezacordul a devenit echivalent cu trădarea, iar conversația e mai periculoasă decât un sport de contact. Nu mai există nuanțe, interpretări diferite sau pur și simplu opinii în contradicție. Există doar „ai spus ceva ce nu-mi convine, deci ești omul celorlalți”.

Simplitatea care face adevărul irelevant și care ne convine, pentru că nu mai trebuie să gândim, să fim curioși, să căutăm. Lipește eticheta și mergi mai departe. Bun așa.

„Te-ai vândut și tu, păcat, pentru că te urmăream, te-am și susținut financiar cândva, dar mă bucur că n-am mai făcut-o’’. E cel puțin un astfel de mesaj care apare la fiecare emisiune. Vine din partea celor care cred că ar trebui să spun doar lucruri care le confirmă propriile opinii despre lume. Dar dacă lărgești fereastra, noi creștem. Numărul abonaților crește, numărul donatorilor crește, numărul de vizualizări – care nu mai e de ceva timp un criteriu de evaluare a performanței pentru noi într-o lume în care algoritmul împinge emoția, nu rațiunea, crește și el.

E simplu: dacă nu putem râde și critica civilizat și cu bună credință pe oricine se află într-o funcție publică, atunci nu mai facem jurnalism, ci propagandă. Iar dacă fiecare observație e citită prin grila pro sau anti, atunci nu mai avem o societate de cetățeni, ci o galerie de ultrași. Iar eu, dacă voiam în galerie, eram cu Simion și cu băieții lui, intonând cu mult mai mult talent decât alții prostii suveraniste pe bani frumoși veniți de la ruși.

Și leg aici și un gând pe care l-am avut după ce am citit un text al lui Sergiu Toader, pe Substack. Chiar dacă nu sunt de acord că este prima dată când omenirea disprețuiește expertiza, și recomand aici, chiar dacă nu fix pe această idee, cărțile lui Tom Nichols (Sfârșitul competenței, Cel mai mare dușman al nostru) sau Adrian Wooldridge (Aristocrația talentului), cred că acest dispreț, acum global, sincronizat și viral, este alimentat tehnologic, nu doar ideologic și vine într-o epocă în care am fi avut, teoretic, acces nelimitat la cunoaștere.

Da, trăim o adevărată profesionalizare a industriei ignoranței. E o revoltă împotriva rațiunii. Și tare-mi e că lucrurile sunt atât de avansate, încât nu se mai pune problema dacă, ci doar când ne va înghiți cu totul.

---

Cartea săptămânii

Economie. O foarte scurtă introducere – Partha Dasgupta

„Scrierea unei introduceri în economie este deopotrivă ușoară și grea. Este ușoară deoarece, într-un fel sau altul, suntem cu toții economiști. Nu trebuie să ne explice nimeni, de exemplu, ce sunt prețurile – ne confruntăm cu ele în fiecare zi”, scrie Dasgupta. „Cum economia contează pentru noi, avem de asemenea opinii cu privire la ce ar trebui făcut pentru a îndrepta lucrurile când simțim că nu merg bine. Și ne susținem opiniile cu tărie, căci etica determină politica, iar politica marchează economia.”

Da. Avem multe opinii despre economie. Din păcate, multe dintre ele sunt bazate pe discursul mediatic dominant. Ideile multor oameni despre cum ar trebui să arate economia se bazează pe dezbaterile slabe și lipsite de nuanțe din spațiul public.

De asta, lecturile în acest domeniu sunt esențiale. Cartea scrisă de economistul Partha Dasgupta are doar 150 de pagini și e un început bun pentru niște baze mai sănătoase peste care să ne construim opiniile.

---

Albumul săptămânii

Ben Caplan – The Flood

Adică un potop muzical cu mesaj, dacă e să mă leg de titlul albumului. Vocea gravă a lui Ben Caplan revine cu un album despre inegalitate, supraviețuire și valuri care nu ridică toate bărcile.

Cu sound de folk est-european și un refren care rămâne în minte („You can’t keep your hands clean when it’s filthy”), piesa asta care dă și numele albumului e ca un fel de imn pentru vremuri tulburi.

Starea Sănătății

Este încălțămintea care imită mersul desculț mai bună pentru toată lumea?

În cel mai recent episod Starea Sănătății vedem de unde a pornit curentul barefoot, ce spun studiile, care sunt beneficiile, care sunt riscurile și cum ne afectează sănătatea piciorului alegerile noastre în materie de încălțăminte.

P.S. Săptămâna asta am trimis Starea Sănătății de iunie, newsletterul nostru lunar cu informații și sfaturi despre obiceiuri sănătoase. Găsești acolo idei despre ritualuri de seară și de dimineață pentru un somn de calitate; un exercițiu de imaginație cu un pui de urs Koala; dar și câteva idei despre ce ar trebui să facă autoritățile ca să aibă grijă de somnul nostru (pentru că niciun ritual personal de somn nu poate la nesfârșit să țină locul unor schimbări sistemice).

Dacă newsletterul a ajuns la tine, lasă-ne un comentariu pe Substack, spune-ne ce crezi și ce alte informații ai vrea să mai primești de la noi. Dacă nu l-ai primit, te poți abona gratuit aici.

---

Starea ideilor

Să ne mai și uimim. Că poate ajută.

Agenția Spațială Europeană (ESA) a împlinit recent jumătate de secol de activitate, în care, printre multe alte lucruri, a construit „cupola” de pe Stația Spațială Internațională - un modul de observație, ca un dom cu o fereastră circulară.

Cu alte cuvinte, o fereastră spre lume.

În cei 15 ani de când a fost instalată, de la această fereastră, astronauții au surprins imagini cu planeta noastră, așa cum e ea, fragilă și învăluită de un strat atât de subțire de atmosferă, aproape ca o foaie de hârtie, dar care susține toată viața de pe Pământ.

Pentru și mai multă uimire, ia o pauză de două minute și uită-te la acest video din cupolă, din februarie anul trecut. Și mai bine, păstrează-l undeva la îndemână, pentru momentele când ai nevoie să-ți amintești că politica și economia nu se mai văd dacă schimbi lentila.

---

Alte recomandări

Expoziția Frecvența Mann organizată de Goethe Institut la Muzeul Național al Literaturii Române celebrează 150 de ani de la nașterea lui Thomas Mann. Teme ca războiul, raportul cu libertatea, cu trecutul, cu exilul sunt tratate în scurte intervenții sonore: înregistrări originale sau lecturi artistice cu fragmente din conferințe, pagini de memorii sau pasaje literare. Poate fi văzută până pe 31 august.

Marți, 10 iunie, are loc lansarea revistei Mazzocchioo #11 – Hidden Gardens of Bucharest. De la 19:30, pe lângă lansarea revistei Mazzocchioo va avea loc o discuție cu arhitectele și peisagistele Irina Criveanu, Ioana Tudora și Ruxandra Săndulescu despre cum putem imagina orașe mai locuibile — cu grădini și spații comune, gândite din aproape în aproape.

Mountainhead (disponibil pe Max) este o comedie satirică regizată de Jesse Armstrong, creatorul serialului Succession, care își îndreaptă atenția asupra elitei tehnologice contemporane. Filmul urmărește patru miliardari din domeniul tehnologiei care se reunesc într-un refugiu montan izolat, pe fundalul unei crize globale provocate de inteligența artificială și dezinformare.

În intervalul 5-15 iunie (București) și 18-22 iunie 2025 (Sibiu) are loc cea de-a cincea ediție Fiți cu-Minți Creative Fest. O varietate de forme de artă vizuală, muzică și arte performative, toate gândite pentru a însufleți următoarea generație de artiști și creativi.

Între 13 și 15 iunie, la Petroșani are loc Festivalul Internațional de Film Ecoperformance, care aduce împreună filmul, artele performative și ecologia.

---

Dacă vrei să-ți alegi și o cană, te invităm să arunci o privire peste site-ul nostru.✨