Starea Săptămânii 19 septembrie 2025

Tot ce credem că trebuie să știi

Bun găsit la Starea Săptămânii!

🟠 Înainte de toate, să remarcăm un succes colosal reușit de ultimele guverne: au pierdut inclusiv banii PNRR destinați renovării sediului Guvernului. Da. Dar nu-i nimic, sigur există o strategie cu această clădire, sigur există un plan, pașii sunt calculați, nicio grijă. Următorul pas: o să piardă și sediul, vor descoperi că l-a luat cineva – gratis, evident – și face acolo un mall, ceva, o spălătorie auto, o sală de păcănele.

🟠 Deja se exagerează. Vecinii din Bulgaria au început să rupă șoferii vitezomani cu radarele fixe de pe șosele, s-au apucat inclusiv să se uite la viteza medie. Iar prietenii greci, ce să vezi, au inventat amenzile pentru „conducere antisocială“, ce-o mai fi și aia. Adică n-ai voie, ca tot omu’, să lași mașina pe avarii și să intri să te tunzi, sau cum? Pe linia de tramvai, absolut, să nu încurci celelalte mașini, că doar nu suntem animale.

🟠 Pe altă parte, asta ar putea fi șansa turismului în România. Nu mai mergem la bulgari sau la greci, că s-au făcut răi și ne rup cu amenzile. În Bulgaria nu poți să o calci, în Grecia nu poți să te distrezi pe șosele, ce sens mai are? Mai bine stăm aici, unde, iată, Guvernul Bolojan-vitezoman are grijă de șoferi, a anulat proiectul cu radare fixe. Felicitări!

🟠 Nu mai e mult până la momentul ăla cu schimbarea orei, cu ceasul patru înapoi, sau turul doi înapoi, cum era, când o să se discute iar dacă e bine, dacă e rău sau dacă nu știm/nu votăm. Până atunci, iată, avem aici un articol pe subiect: „Țările care au spus «nu» schimbării orei: ce efecte au resimțit oamenii și ce s-a constatat. Exemplul Turciei“. S-ar părea că schimbarea ceasului nu e doar enervantă, ci și periculoasă. Parlamentul European a votat pentru renunțarea la schimbarea orei, dar statele UE nu se pun de acord. Până și Rusia a renunțat să mai dea ceasurile înainte și înapoi. Urmează SUA. Iar acolo e simplu: ceasul o să fie cât vrea Donald Trump, normal.

🟠 Azi la rubrica noastră „ce minunății s-au mai găsit prin hambare și debarale“ (soră cu rubrica „ce tablouri scumpe s-au mai găsit pe la gunoi“) avem un Rolls Royce din 1961. Jerpelit, da, dar se dă ieftin, sub 30.000 de dolari. Și dacă știi un băiat prin cartier, cu un flex, un pic de chit și-o mână de vopsea îl scoți la față. Dacă nu-ți place Rolls Royce, avem și un pont cu discuri de vinil – iei cu 10 lei, vinzi cu 100 de euro. E treabă, doar să știi ce și unde să cauți. Iar dacă tranzacționezi vreo 40.000 de discuri de-astea, poți aduni banii pentru o sabie de-a lui Darth Vader. Exact, o sabie model „laser, frate!“, care s-a vândut recent cu 3,6 milioane de dolari. Urmărește-ne și pentru alte sfaturi financiare.

🟠 Talibanii interzic televiziunile care fac glume pe seama lor, iar Donald Trump interzice cărțile scrise de femei în universitățile… Ah, scuze, iar am încurcat știrile și personajele. Dar nu foarte tare. Hai, că nu e mare diferență, dacă-i pui o barbă și un turban domnului… OK, să reluăm: „Președintele american Donald Trump a sugerat că anumite rețele TV ar trebui să aibă licențele «retrase»“, iar talibanii interzic, în universitățile afgane, cărțile scrise de femei. În afara legii este și predarea drepturilor omului – asta tot în Afganistan, da, deci nu în țara lui Donald Trump. Acolo încă e permisă, nu se știe până când.

🟠 Ia să băgăm și un pic de folbal cu balonu’ rotund. Cu echipa națională ne-am dezumflat iar, ultimele rezultate sunt mai mult decât edificatoare: 0-3 cu Canada și un nesperat 2-2 cu Cipru. A început acum și Liga Campionilor, ne uităm – cât se poate, ca să respectăm și orele de somn – la meciuri și ne întrebăm de ce alții zburdă pe teren și noi nu prea vedem mingea… O explicație ar fi asta, rezumată într-un articol de la PressOne: „Fotbalul pentru juniori e scump, iar sistemul plin de abuzuri. Ce înseamnă să-ți dai copilul la un sport de performanță în România“. Ce să mai zici de antrenori, adică… nene, cât poate să antreneze și bietul Gigi Becali, nu?

---

Capitalismul e de vină și pentru migrație, nu democrația. Și cum punem binele înainte

Trăim vremuri pe care, sincer, nu le mai credeam posibile. Nu pot să spun că sunt speriat pentru mine. Dar pentru copii — da, sunt. Pentru ai mei și pentru ai tuturor. Pentru că ei nu știu ce înseamnă lipsa de libertate. Și multora le va fi imposibil să se descurce într-o lume care alunecă tot mai repede spre extremism. Spre regimuri autoritare. Spre drepturi încălcate mult mai violent decât în prezent. Spre această stare continuă de nesiguranță. De război. Întreținută cu ajutorul tehnologiei de corporațiile și de politicienii care au înțeles în ultimele decenii că de fapt democrația mai mult încurcă profitul. Îl încetinește, nu?

Sper doar ca destui tineri să înțeleagă că ura ca politică publică nu aduce nici bunăstare, nici sens. Că regimurile autoritare nu mai pot fi niciodată soluția. Însă e greu, când tot ceea ce li se servește, la pachet cu crizele capitalismului, e ideea că democrația ar fi de vină pentru lipsa de bunăstare. Nu e. China e exemplul clar că poți avea capitalism fără democrație. Dar pentru populiști și extremiști, confuzia asta e combustibil. Iată, democrația a eșuat, spun bogații lumii, iar tot ce vi se întâmplă rău este din cauza străinilor care vin peste voi. Toate astea ca nu cumva să ne uităm către ei, către averile lor din ce în ce mai mari care lasă plăcinta pe care o împărțim toți ceilalți din ce în ce mai mică.

E o ipocrizie fantastică aici, pentru că foarte puțini ar pleca din locul în care s-au născut dacă n-ar fi forțați să facă asta. De războaie, de lipsa de siguranță deci, de condițiile de trai, de accesul greu la educație, la joburi și așa mai departe. Cine îi mută pe acești oameni în locul cărora un extremist refuză să se pună? Că așa e extremistul, asta-l face pe el extremist, lipsa de empatie, extremistul face un merit personal din locul în care s-a întâmplat să fie fătat, din rasă, orientare sexuală, din situația familială și așa mai departe. Deci, cine-i smulge pe acești oameni din locul lor și îi duce în altă parte? Păi, dacă nu suntem extremiști și-am mai făcut niște cornete din niște cărți dăm o căutare și ne uităm la date. Potrivit IOM (World Migration Report 2024), cele mai frecvente motive pentru migrația internațională sunt căutarea de oportunități economice, reunificarea familială și educația. În același timp, UNHCR, adică United Nations High Commissioner for Refugees, raportează că peste 123 milioane de oameni erau forțați (refugiați, ascultători, persoane intern strămutate) să plece din cauza conflictelor, persecuției și violenței la sfârșitul lui 2024. Ok, sunt multe date acolo, dar cam asta e esența. Avem deci două categorii. Cei forțați să plece, pentru că rămânerea înseamnă să fie uciși, că nu există nici UE, nici NATO, nici ONU, nici Crucea Roșie, nici presă, nimeni care să-i apere, ci doar unii care, încercând să ajute, sunt uciși împreună cu ei. Și cei care caută o viață mai bună decât cea pe care o au acum. Aici intrăm noi, românii, cei mai mari migranți din Europa. E, cine te împinge, te educă, te încurajează să vrei mai mult și să cauți mai bine? Cine îți spune că dacă pui timpul și priceperea necesare și lași totul la o parte, familie, relații, vei reuși în viață? Cine le spune copiilor prin toate mijloacele și cu fiecare ocazie că a reuși în viață este să ai bani? Doamnelor și domnilor, dragi copii, vă prezint capitalismul. Astea sunt cele două motive principale ale migrației: războiul și capitalismul.

Capitalismul e mult mai pervers decât războiul. Pentru că el a inventat și răspândit și ceea ce tot acuză azi extremiștii fără să priceapă ce spun: globalismul. Și nu mă refer aici doar la globalism ca idee că lumea funcționează mai bine prin cooperare și interdependență. Nu, mă refer la ce acuză extremiștii, la „complotul mondial” prin care identitatea națională și viața obișnuită ar fi distruse, în cazul nostru, de sistem, nu?

Păi, haideți să vedem. Ideea de profit cu orice preț duce în țări sărace filiale ale marilor corporații în care salariile sunt mult mai mici decât în țările bogate. Practic așa arată sclavia modernă. Normal, nu ni se spune asta, ni se spune că suntem plătiți prost pentru că nu suntem productivi și că nu avem șapcă. În realitate, brandul nostru de țară, frumos crescut de politicieni slabi este ăsta: muncă ieftină. Pentru ca investitorii să aibă profit cât mai mare. Și, dincolo de preț, e vorba de muncă foarte calificată sau ușor de calificat și cuminte. Foarte cuminte, ce-i zici aia face fără să comenteze.

E, pentru a scăpa de această sclavie pe salariul minim din țara lor, fie că e România, fie că Sri Lanka, oamenii pleacă să fie tot sclavi, dar în țări în care salariul minim e mult mai mare decât la ei. Că dacă s-ar zice: bă, decent pentru oameni e atât, în fiecare țară, și s-ar da o lege mondială, d-asta globalistă, n-ar mai pleca nimeni nicăieri decât în vacanță. De ce credeți că la nivel de UE nu se dă o lege clară, cu salariul minim? Pentru că în continuare firmele mari au nevoie de salarii mici în țări precum România, Bulgaria, urmează Moldova. Și de muncitori care să plece din țările lor ca să facă acele munci pe care cetățenii protejați de stat în țările bogate nu mai vor să le facă.

Am scos și niște cifre, pentru că pregătesc o emisiune pe tema asta. Am văzut că a prins explicația cu blocurile, circulă printre oameni, ajunge și în bula cealaltă, așa că voi continua să fac asta, să simplific cât de mult se poate, pentru că atenția adulților în ziua de azi ține cât un clip de pe tiktok.

Așadar, muncitorul român aflat în căutarea unui trai mai bun va vrea să plece de la 4,85 de euro brut pe oră (cam cât oferă acum Bolojan profesorilor pentru plata cu ora) la 11,88 brut pe oră în Franța. Nu mai vorbesc de acte, beneficii, asigurări, condiții de cazare, masă. De 2,5 ori mai mult. Acum zece ani, diferența era mult mai mare. Acum douăzeci, și mai mare. Un nepalez va vrea să vină de la 0,7 euro pe oră în țara lui la 4,85 de euro pe oră în România? Adică un salt de șapte, opt ori? Cam da. Este deci capitalismul GLOBAL, scuze că țip, motorul principal al migrației economice? Dar timpul pentru adevărul bazat pe informații, logică și rațiune pare să fi trecut deja.

În SUA, fascismul se instalează confortabil. Trump, omul care n-a reușit să oprească nici genocidul din Gaza, nici războiul din Ucraina, reușește totuși să pună capăt libertății de exprimare: Colbert, Kimmel — scoși pe rând din grilă, în aplauzele președintelui. Când libertatea dispare în locul care își zice „cea mai mare democrație din lume”, e semnal pentru întreaga planetă.

Am fost dat afară de la televiziuni de atâtea ori că am pierdut șirul: România TV, TVR (de două ori), Digi, Prima. Norocul meu a fost că, de fiecare dată, publicul a fost acolo. Astăzi suntem pe net, la fel de liberi, muncind mai mult (încep să simt asta din ce în ce mai apăsat) și depinzând doar de sprijinul publicului. Și încă rezistăm. Asta mă uimește în fiecare zi.

Și mă întreb cât vom mai rezista oare. Mai ales că, din mai încoace, totul pare să se lege pentru extremiști, nu pentru democrație. Dacă guvernul României, care s-a angajat să păstreze democrația, vrea să știe cine a ieșit la protest pentru a tăia salarii, atunci care mai e diferența dintre acești „responsabili” și suveraniștii care visează să facă liste negre cu dușmani ai poporului?

Între timp, încerc să aplic un alt sfat, dintr-o carte primită de la prietenii de la Universitatea de Vest din Timișoara. Cartea se numește Ospitalitate, iar sfatul este: pune binele înainte. Toată viața am plecat de la cel mai rău scenariu. Care e cel mai rău lucru care se poate întâmpla? Am trăit punând mereu răul înainte. Chiar dacă am plecat întotdeauna de la ideea că orice om cu care interacționez este bun.

Și poate că, în vremurile astea, exact asta trebuie schimbat. Să începem să punem binele înainte și să-l și facem. Ceea ce, da, e al naibii de greu.

Sâmbătă a fost la Teatrul Nației concert cu Alex Ștefănescu. O experiență excelentă. Omul e senzațional, versurile sunt lucrate, prestația impecabilă. A fost genul ăla de seară care îți arată de ce merită să te expui la lucruri noi, chiar și când n-ai chef sau nu știi la ce să te aștepți.

Asta vreau să construim aici, la Teatru și la Hub: un loc primitor, care să-ți propună în fiecare săptămână altceva. Avem emoții, normal. Cu rate lunare care depășesc 20.000 de euro e nevoie de un public numeros și constant, nu doar de câteva sute de oameni de la care să avem pretenția să vină la toate evenimentele. Dar ne încurajăm unii pe alții cu gândul că va fi bine. Și muncim. Speranța stă și în cei aflați departe de casă, care urmăresc ce facem și sprijină financiar. Pentru ei am făcut platforma teatrulnatiei.ro, unde de acum abonații plătitori pot vedea emisiunile și evenimentele culturale și după ce ele s-au difuzat live, grație oamenilor senzaționali de la Thunder. Mi-a scris cineva zilele trecute că a vizionat din Australia în ultima lună emisiuni și spectacole pentru care, chiar dacă și-a dat programul peste cap, ar fi fost dispus să plătească de zece ori mai mulți bani. De acum, le poate urmări când are timp. Mulțumim. Sâmbătă, pe 20, avem un workshop pe sănătate, vă aștept alături de Georgiana Solomon. Mai erau doar câteva locuri în sală la ora la care am predat acest text, vineri dimineață. Și seara facem o petrecere cu muzică din anii 90.

Revenind, poate că exact asta e problema lumii: oamenii nu mai cred că poate fi bine. Se simt abandonați de instituții, de politicieni, de cei din jur. Așa că se agață de oricine promite altceva. S-a întâmplat în Argentina cu Milei, s-a întâmplat în SUA cu Trump, se întâmplă și la noi cu Georgescu. Nu pentru că acești oameni vin cu soluții. Ci pentru că prea mulți au fost lăsați în urmă.

Iar când simți că totul trebuie dărâmat și luat de la zero, te muți în orice „bloc nou” (trebuie să vedeți emisiunea de marți ca să înțelegeți) chiar dacă e construit prost, chiar dacă pereții sunt strâmbi. Creierul vrea doar dopamină. Și propaganda e acolo să-ți spună că asta e salvarea.

De aceea cred că avem nevoie să schimbăm paradigma. Chiar și atunci când totul ne trage în jos, chiar și atunci când vedem semne de autoritarism peste tot, chiar și atunci când fascismul pare să câștige teren.

Să punem binele înainte.

---

Albumul săptămânii

Bleeds – Wednesday

Ia să vedem, primiți cu un album care a ieșit chiar azi? Am ascultat destule albume săptămâna asta. L-am ascultat live pe Alex Ștefănescu, recomand. Apoi, rock românesc de la Îngeri și Corbi, care cred că ar da frumos și la Teatrul Nației. Mai departe, Double Infinity, de la Big Thief (foarte bun), jazz de la Ami Taf Ra, cu The Profet and the Madman (greuț pentru mine), ceva de la River Crombie, plecând de la piesa de generic a serialului The Terminal List: Dark Wolf și alte chestii pe care n-am putut să le duc până la capăt că nu mi-au plăcut.

Și azi când m-am apucat de scris la newsletter am dat play la acest album. Și mi-a plăcut, chiar dacă mai am nevoie de o ascultare, două. Dar pare un album mai așezat decât Rat Saw God. Sper să vă placă. Voi ce-ați mai ascultat în ultima vreme? Dați de veste la dragos@patraru.ro.

Starea Sănătății

🏋️ Dacă ai disciplină, reușești; dacă nu, cedezi. De câte ori nu ai auzit asta în discuțiile despre sănătate?

Deși disciplina este extrem de importantă, lucrurile nu sunt chiar așa de simple. De cele mai multe ori, nu voința e problema. Trăim într-un mediu care îndeamnă la supraconsum și la recompense imediate. Iar indiferent câtă voință ai, mediul îți poate sabota obiceiurile sănătoase. Partea bună e că tot mediul este și cel care le poate susține.

În cel mai recent episod Starea Sănătății discutăm despre cum mici schimbări în jurul nostru pot duce la rezultate mari și durabile. Venim cu soluții practice și simple care să te ajute să construiești acasă, la birou, la cumpărături, un mediu care să lucreze pentru tine, nu împotriva ta.

🎤 Nu uita că te așteptăm la Teatrul Nației pentru prima discuție pe teme de sănătate, dintr-o serie pe care sigur o vom continua!

Medicul rezident diabetolog Georgiana Solomon şi Dragoş se întâlnesc la Teatrul Naţiei pentru un workshop dedicat părinţilor şi copiilor.

Temele? Alimentaţia copiilor, orele de masă, gustărica de la şcoală.

Când? 20 septembrie, ora 11:00.

Unde? Teatrul Naţiei, Ploieşti.

Ce vei afla?

- idei practice pentru pachețelul de școală;

- cum influențează dieta dezvoltarea cognitivă și emoțională;

- soluții simple pentru familii ocupate, dar atente la sănătate.

Cât? Intrarea este gratuită. O singură rugăminte avem: să te înscrii aici dacă ești sigur/ă că poți participa. Locurile sunt limitate.

Ne vedem acolo!

---

Starea ideilor

Există multe date concrete, grafice și cifre în spatele schimbărilor climatice prin care trecem. Dar există și multe anecdote, povești sau amintiri care pot fi mult mai ușor reținute și spuse mai departe.

Publicația The Conversation a cerut cititorilor să trimită astfel de povești despre schimbările pe care le-au observat în timpul vieții și care au legătura cu criza climatică. În răspunsurile oamenilor există câteva teme comune, care trec granițele și pot fi regăsite și la noi.

🍂 Anotimpurile nu mai arată la fel.

Avem ghiocei în ianuarie și haine pe care nu mai avem când să le purtăm, pentru că fie e prea cald, fie devine dintr-o dată prea frig.

🐝 Mai puțini fluturi, mai puține albine, mai puține păsări.

Studiile arată că speciile de albine și alți polenizatori sălbatici sunt în declin din cauza intervențiilor umane, printre care și intervențiile asupra spațiilor verzi, care țin aproape întotdeauna de estetică, niciodată de sănătate.

⛄ Amintirile unor ierni întregi cu zăpadă.

Suntem, probabil, ultima generație care mai păstrează astfel de amintiri. Pentru copiii născuți în ultimii ani, a devenit o normalitate lipsa zăpezii sau, în cazurile fericite, existența ei doar câteva zile pe an.

---

Alte recomandări:

🟠 Mâine, între 15:00–17:00, la Rezidența9 are loc un atelier de ceramică cu Lea Rasovszky, dedicat miniaturilor și prioritizării migălitului, într-o lume a detaliilor care se pierd prea ușor.

🟠 Tot la Rezidența9, duminică, de la 16:00 poți vedea spectacolul – Alice în Țara Ferentari în cadrul expoziției „Rădăcini rome, mugurii pământului”. O adaptare după Lewis Carroll de Nona Șerbănescu și Alex Fifea, iar în distribuție sunt copii între 10 și 18 ani care au lucrat toată vara pentru avanpremiera de duminică. Mai multe detalii aici, iar dacă vrei să vii, rezervă-ți locul prin mail la studiourileferentari@gmail.com.

🟠 N-am mai avut de mult recomandare de serial, dar am văzut în doar câteva zile MobLand. Un serial despre puterea corupătoare a banilor și fragilitatea loialității într-o lume în care binele și răul se amestecă periculos. Dacă-i dai o șansă, vei vedea că nu e doar o poveste despre crimă organizată, ci și o reflecție asupra alegerilor pe care le facem atunci când suntem împinși la limită. Joacă Tom Hardy, Pierce Brosnan, Anson Boon și Helen Mirren.

🟠 Programul detaliat și bilete pentru evenimentele de la Teatrul Nației găsești aici.

---

Dacă vrei să-ți alegi și o cană, te invităm să arunci o privire peste site-ul nostru.✨