Starea Săptămânii 14 decembrie 2025

Tot ce credem că trebuie să știi

Bun găsit la Starea Săptămânii!

🟠 Ce se întâmplă când amendezi camioanele unui afacerist „misterios“ care a zburat în avioanele Nordis cu Ciolacu, Hunyadi și alte personaje din elita de business și politică a României? Ce să se întâmple: zbori și tu. Te ajută și un șmecher din ministerul Transporturilor, slugă la Grindeanu: „Cine ești tu, mă? Eu vă și băteam!“

🟠 Zice aici că dacă o gravidă miroase alimente bogate în grăsimi, copilului îi crește riscul de obezitate. Până acum se știa că alimentația din timpul sarcinii poate influența preferințele culinare ale copilașului, ba chiar și afecțiunile de care va suferi el. Însă un studiu recent arată că inclusiv mediul senzorial asociat cu mâncarea contează. Uau. Așadar, să dăm veste printre cunoscuții care așteaptă bebeluși. Și să urmărim și alte studii. Ei, care. Alea cu banii. Dacă mama miroase bani, copilul va fi bogat? Dacă miroase un Ferrari, ăla micu’ o să aibă și el unul? Dacă o mamă intră în sediul PSD și – involuntar, na – începe să miroasă pe-acolo, oare copilul va fi… dar mai bine să așteptăm studiile.

🟠 S-au analizat chimic câteva scrisori expediate de Vlad Țepeș – nu prin Poșta Română, că nu mai ajungeau niciodată să fie analizate – și s-au descoperit detalii surprinzătoare. De exemplu, dieta domnitorului era vegetariană. Adică nu halea șaorma de la turci? Se pare că nu. Dar cafeaua? Oare era turcească sau de-asta de specialitate? Și vinul – te pomenești că bea vin dezalcoolizat, cum se găsește pe magazinul nostru online :D (pune un emoticon d-ăla rânjit, că facem reclamă)

🟠 Într-un sat din Franța, 30 de oameni folosesc o singură mașină, la comun. Cheia se află la cârciumă, iar fiecare trece pe caiet câți kilometri a mers, pentru a se ține evidența cheltuielilor. Frumos. Am auzit o poveste similară și pe la noi, în sensul că la o crâșmă dintr-un sat aveau un măgar special antrenat care-i ducea pe clienți acasă când se chercheleau.

🟠 Dar în Coreea de Nord ai aflat ce mișto este? Vezi, dacă nu ești pe TikTok? Uite ce pierzi. S-a constatat că, din senin, TikTok-ul, inclusiv prin România, a fost invadat de filmulețe care ne arată ce bine este în Coreea de Nord. Din păcate, neavând internet, nord-coreenii nu pot să afle și ei, de pe aceste rețele, cât de bine o duc.

🟠 Asta e tare, documentarul „Justiție capturată“ realizat de Recorder va fi difuzat la cinematograf. De obicei era invers, filmele de la cinematograf ajungeau pe net, pe „torente“. Da, documentarul – nepiratat – va fi proiectat la Cinema ARTA din Cluj-Napoca, participă și o fostă judecătoare ce apare în film, o să fie interesant, desigur. Nu dăm spoiler, că poate nu l-ai văzut și vrei să afli singur cu cine rămâne Lia.

🟠 Avem și azi ceva artă, dar nu de vânzare/cumpărare. Ba chiar dimpotrivă, o să vezi.

Întâi, cu activiștii judecați pentru vandalism după ce au stropit cu vopsea vitrina ce proteja un tablou de Claude Monet. Au fost achitați.

Mai departe, povestea soldaților ucraineni care, pornind de la un celebru tablou din secolul XIX, fac un soi de meme, așa le-ar spune azi, pentru a-i trolla pe Putin și ai lui: „«Răspunsul cazacilor zaporojeni». Un tablou celebru al nesupunerii, recreat de soldații ucraineni care luptă cu invadatorii ruși“. Toată aroganța asta, desigur, până sună telefonul: „E Lia, trebuie să vorbesc!“ De Putin îți permiți să râzi, dar cu Lia nu e de glumit!

🟠 A căutat pe internet cine este Lia și s-a trezit arestat de KGB. Ei, nici chiar așa. A căutat altceva și a fost amendat, Rusia a aplicat prima amendă pentru căutări pe internet despre „conținut extremist“. În mod curios pentru țara și modul de lucru despre care discutăm, amenda nu e mare, doar echivalentul a 38 de dolari. Probabil însă că va trebui să fie foarte atent și la ferestre de-aici încolo, să nu-l ia curentul. Și să nu mai bea ceai. În fine. În Estonia, un politician prorus a fost condamnat la 14 ani de închisoare pentru trădare. Iar în Afganistan sunt arestați bărbații îmbrăcați ca în serialul Peaky Blinders. Acuzația: „promovează cultura străină“. Aia e, n-au voie. Dacă se îmbrăcau în capră ori oaie, erau premiați.

---

Dependența de a fi ocupat. Cum crezi că o să fie… orice? Și lupta lui Ilie, protectorul bogaților, cu persoanele cu handicap.

Pfai, ce săptămână! Și nu s-a terminat, chiar dacă predau textul ăsta duminică, aproape de prânz. Luni e zi plină mereu, a fost și de data asta. Marți am făcut emisiune și am urcat pe scenă aici, la teatru, la un eveniment (LIFT Learning) despre învățare continuă, unde am cunoscut și ascultat niște oameni buni. Am vorbit mult mai mult decât spațiul alocat și ca de obicei aproape că le-am stricat oamenilor evenimentul (sau măcar relația cu sponsorii) cu socialismele mele. Am încheiat ziua cu tenis de masă, aproape trei ore. Sergiu, noul nostru coleg de la Cafenea, student la UPG, e în topul jucătorilor de tenis de masă din Republica Moldova. Învăț enorm de la el. Miercuri am fost la București, mai multe întâlniri bune și înregistrare podcast, la Dan Cadar. Deși am vorbit și acolo prea mult, tot nu am apucat să punctez cum aș fi vrut unele chestiuni. Joi a fost din nou zi cu emisiune, deci, scris de la 7.30 la 14, intrat în studio între 15 și 16.30, după care am fugit la Brașov, unde am vorbit la un eveniment cu antreprenori locali. M-am întors undeva la miezul nopții. Vineri am înregistrat podcastul (restanță de miercuri), în rest, a fost timp pentru mine: chitară, plimbare pe jos, tenis de masă vreo trei ore și jumătate, la sală la Georgică. Tot am probleme cu mâna, dar nu mă încurcă prea mult la joc. Oricum, am programat ceva investigații mai serioase împreună cu analizele de final de an.

Paranteză. Eu mă plâng de o durere de spate, care pleacă de undeva de la coloană și ajunge să îmi amorțească degetele de la mâna stângă și asta îmi afectează deja de vreo trei săptămâni serios confortul vieții (pe o scară de la 1 la 10, dacă până acum dormeam de 8, acum dorm de nota 3), în timp ce persoanele cu dizabilități din România sunt călcate în picioare de statul român, iar noi, ceilalți, sănătoșii, nu facem nimic. Nu e deloc sexy pentru sănătoși să se alinieze în spatele celor mai vulnerabili dintre noi.

Opinia mea este că premierul Bolojan ar fi trebuit demis imediat după ce, întrebat într-o emisiune televizată (B1) despre eliminarea facilităților la plata taxelor locale în cazul persoanelor cu dizabilități, a spus: „Consider că fiecare cetățean din România care locuiește într-o zonă a țării, într-o localitate, trebuie să contribuie prin impozitele pe care le plătește la infrastructura publică care îi face viața mai bună.”

Nesancționat, premierul a continuat: „Gândiți-vă că în condițiile în care ai scutit de impozitul pe proprietate o persoană care are handicap, de exemplu, ai făcut ca 10% din fondul construit din România să fie scutit de impozite. Pentru că avem 957.000 de persoane de genul acesta și atunci, în afară de drepturile care li se acordă în mod direct, indemnizații, scutiri, alte elemente, loc de parcare garantat, erau și gratuitățile și, practic, autoritățile locale erau private de niște venituri.” Uau! Nu vă mai nașteți handicapați! Că încurcați socotelile premierului contabil. Practic, prin această poziție, Bolojan ne spune exact cum vede el lumea. A te naște sănătos e o chestiune de merit personal. A avea un handicap este o vină personală a handicapatului. Ca să ne fie foarte clar. Ne-am concentrat prea mult să stăm departe de dracul și am dat de tac-su. Că mai e și treaba asta, paranteză în paranteză, văd multe comentarii de la oameni care spun că așa vă trebuie, dacă ați votat cu ăștia. Nu există mod mai greșit de a pune problema. E de înțeles frustrarea, dar e o mare problemă faptul că lumea nu a înțeles încă faptul că am votat din nou între rău și mai puțin rău. Dar tot rău. Doar că un rău cu care putem negocia, un rău cu care putem lupta. La cum merge lumea, probabil oamenii se vor convinge pe pielea lor ce înseamnă și răul mai mare decât cel de acum.

Iată, hal de infrastructură a statului român, pozată de colega mea, Anca, în Hunedoara. Drumul pe care ești nevoit să-l faci dacă vrei să se facă verde și pentru pietoni. Dacă ești în scaun rulant, ei bine, ce să cauți pe stradă în scaun rulant, nu?

Revin la programul meu. Sâmbătă am avut workshop la teatru, cu Corneliu Ionescu, despre bani, ne-am întins la aproape trei ore. Discuția a fost bună, au zis oamenii din sală. Apoi am intrat imediat pe zoom, unde mă așteptau vreo 80 de învățători și profesori care fac parte dintr-o rețea de educatori pe zona de alimentație (Food Educators). M-am văzut cu ei și anul trecut, fizic, la Brașov. Acum, ei erau tot la Brașov, iar eu le-am vorbit preț de o oră despre cum cred eu că ar trebui să le vorbească ei copiilor despre mâncare, alimente, obiceiuri sănătoase. Și sper că nu le-am pierdut timpul. Am prins doar finalul discuției dintre Andrei Ruse și Ramona Boldizsar, care se desfășura în bibliotecă, dar mă voi uita la emisiune, când va fi urcată pe canalul Starea Nației. Am îmbrățișat-o pe Ramona și a rămas că vorbim și vedem ce mai putem face împreună. Am discutat cu Andrei să creștem serios inițiativa asta, Starea cărții, și mă bucur enorm când găsesc oameni care nu au nevoie de prezența mea și de micromanagement pentru că știu foarte bine ce au de făcut.

Seara am stat la concert, unde Dan Teodorescu de la TAXI a venit pregătit de acasă să mă certe pe scenă. A reprodus exact, cu dată și minut, comentariul meu care a urmat piesei Rinocerii. Mi-a plăcut momentul, l-a gustat și sala, a fost un roast deștept la adresa mea. Și da, asta mi-am propus, să deschid o platformă pentru dezbateri, care să le ofere o voce chiar și celor cu care nu sunt de acord. M-am bucurat pentru moment. Îmi mențin opinia că acel clip ne desparte și mai mult decât ne apropie. Și pe aceea că, pe net, cauzele mari pâlpâie și apoi se sting, fără ca societatea să se mai mobilizeze pentru acțiune. Concertul a ieșit excelent, mai facem.

Azi? Păi, azi am în plan să înregistrez două emisiuni pentru perioada de sărbători. Nu știu dacă voi putea, nu mă simt în formă pentru asta, e posibil să las pe mâine și să amân Starea Sănătății, voi decide în funcție de cum mă simt. Avem meci de baschet, de la 18, la Olimpia, în Ploiești, cu Galați, trebuie să câștigăm, voi fi acolo.

Obositor? Poate, pentru cineva care nu e obișnuit cu munca și nu face asta de 30 de ani. Dar atât de mișto! Singura mea problemă este că trecând atât de repede de la una la alta și făcând atât de multe lucruri de multe ori nu apuc să mă bucur de ele așa cum aș vrea și așa cum ar trebui. Mi-a trimis Marote un clip de la filmarea unei scenete, râdeam ca proștii, acum vreo șase ani, eu, el și Ștefania. Pe vremea când aveam timp să ne bucurăm pe-ndelete de ceea ce făceam. În loc să prețuim asta, noi plănuiam cum să ne ocupăm tot timpul, teren la Predeluț, cafenea și în București, hub cultural. Proiecte frumoase, toate, dar nu cumva prețul e prea mare? De-aia îmi propun, în următoarele săptămâni, profitând de perioada asta a sărbătorilor, să reușesc să pun din nou ordine în lucruri. Și să găsesc oamenii potriviți care să mă ajute să revin la un ritm care să îmi permită să mă și bucur de ceea ce fac.

Am primit multe CV-uri excelente după anunțul făcut pentru poziția de manager cultural, vreo două dintre ele absolut strălucitoare, sunt foarte optimist în legătură cu ce urmează.

E o dependență foarte nenorocită asta, dependența e a fi mereu ocupat. Și vorbesc despre ea în cel mai recent episod din podcastul Vocea Nației, pe care vi-l recomand, sunt acolo mai multe dependențe (de pildă, cea de confort, la care cu toții ar trebui să ne gândim foarte serios) pe care nici măcar nu le conștientizăm. Și spune Rangan Chatterjee, tradus de curând la Publica, că dacă ești mult prea ocupat ăsta e de fapt un semn de lene. Vedeți în podcast de ce.

A, o idee senzațională de la cineva din trib, să facem o clinică juridică, prin care să le oferim sprijin juridic celor care nu-și permit. Și am decis că este și ăsta un proiect bun pentru 2026, despre care vă voi povesti după ce înțeleg mai bine ce înseamnă. Cine a propus vine și cu munca și organizarea și expertiza pe zona asta, așa că ar trebui să ne mișcăm rapid. Cei cu studii juridice să vă așteptați deci la un apel pentru voluntariat în zona asta, să le creștem un pic oamenilor fără posibilități financiare puterea de negociere.

Și, cum crezi că o să fie anul viitor? Primesc, ca orice om pe care alții îl urmăresc, foarte des întrebarea asta. De multe ori, din dorința de a le face oamenilor pe plac și luându-mă și în serios mai mult decât e cazul și mă pricep, chiar încerc să dau un răspuns, altul decât cel pe care mi l-am fixat când sunt întrebat despre viitor, adică: bă, habar nu am! În general, întrebările astea vizează viitorul politic, viitorul economic. Despre cel economic chiar am discutat sâmbătă, un pic, la workshopul de dimineață. Adevărul este că nimeni nu știe. Citesc acum o carte de la Publica, Cum să nu investești. Am răsfoit-o, n-aveam niciun gând să mă apuc de ea, nu mă mai pasionează să alimentez modul ăsta de funcționare a lumii, dar m-a prins cu poveștile de acolo și mi-am început ziua cu ea, am băgat deja vreo 150 de pagini.

Autorul Barry Ritholtz vorbește la început despre deciziile proaste pe care le luăm influențați de oamenii care sunt foarte vizibili și care știu ei foarte bine, în cazul descris de el, unde să ne punem banii să lucreze pentru noi.

Și facem asta mereu, cu toate. Vrem să ne luăm după alții. Spune-mi cum faci, tot ce faci, pentru că vreau să fac și eu la fel. De multe ori aud asta și când încerc să le explic oamenilor că e foarte posibil ca în cazul lor să nu dea aceleași rezultate ridică o sprânceană, semn că ei înțeleg că nu vreau să le spun secretele mele. E în natura umană să copiem, să ne luăm după alții care au reușit, n-am fi supraviețuit dacă n-am fi făcut-o. Vă dați seama ce s-ar fi întâmplat dacă după ce unul din trib ar fi gustat dintr-o ciupercă și ar fi murit ceilalți ar fi gustat și ei, din aceeași ciupercă. Și pe măsură ce se adunau morții, cei încă în viață ar fi zis: ia să încerc și eu, domne, să văd, eu mor?

Problema când încercăm să copiem ceea ce fac alții în materie de îmbogățire, slăbire, obiceiuri bune este că externalizăm gândirea, spune Ritholtz. Și multor oameni a ajuns să le fie străină gândirea. Despre cum am ajuns aici se tot vorbește de multă vreme, o facem și noi la podcastul Vocea Nației. Cum spune Galpin, principii sunt câteva, modalități sunt nenumărate. Dacă învățăm principiile, putem să ne croim singuri drumul. Doar că asta cere resurse, pe care societatea, prin designul ei, ni le răpește. Atenție, timp, gândire…

Adevărul, o spun mulți autori, cel mai bun dintre ei mi se pare Taleb, este că habar nu avem cum o să arate viitorul. Dar asta nu înseamnă să nu ne pregătim. Și să nu luăm zilnic decizii care să ne facă buni creatori de soluții. De-aia e important să ne ascuțim permanent spiritul critic. Ca să știm când avem de-a face cu cei pe care îi descrie și Ritholtz în carte și care putem fi de multe ori chiar noi, în discuțiile cu ceilalți: omul cu ponturi, incompetentul elocvent, entuziastul, permapesimistul, apocalipticul, exotistul, mincinosul, atotștiutorul și să nu luăm decizii doar în baza a ceea ce ne spun ei.

Despre Justiție și tot ce se întâmplă acum propun să discutăm mâine pe live și marți, când pregătesc o ediție despre evoluția justiției în ultimii ani. Ca să înțelegem mai bine ce se întâmplă.

---

Albumul săptămânii

Fiona Apple – Fetch the Bolt Cutters

De mult timp stă salvat în lista mea de preferate, dar n-am găsit momentul să scriu despre el. După o săptămână plină, fără muzică și fără pauze, Fetch the Bolt Cutters a fost primul album care mi-a venit în minte.

Poate și pentru că muzica asta sună ca o eliberare. Înregistrat acasă și construit din voci suprapuse și zgomote de zi cu zi, albumul ăsta e despre furie, autonomie și refuzul de a mai cere voie. Fiona Apple livrează unul dintre cele mai radicale și personale albume ale ultimilor ani. Lansarea a fost întâmpinată foarte bine și de mai toți criticii, fiind considerat un reper al muzicii contemporane — direct și imposibil de ignorat.

Un album care merge foarte bine și cu atmosfera din stradă, de la proteste.

Starea Sănătății

Fier, calciu, magneziu, potasiu, sodiu și zinc sunt mineralele esențiale care îți țin corpul în echilibru. 💪

Din cel mai recent episod Starea Sănătății vei afla:

• ce rol au aceste minerale în organism

• ce legături există între ele

• cum se manifestă carențele de minerale

• exemple concrete de surse animale și vegetale

• ce sprijină și ce împiedică absorbția nutrienților

🎤 Dacă nu ai fost în sală la discuția dintre Dragoș și Dr. Mihail, găsești aici un extras despre marile schimbări pe care le poți face cu obiceiuri mici și ușor de integrat în viața de zi cu zi.

Întreaga discuție (de peste două ore 😱) este disponibilă dacă ai activat un abonament pe canalele de YouTube Starea Nației sau Starea Sănătății sau dacă ai un cont pe platforma noastră, teatrulnației.ro.

---

Starea ideilor

Mai avem câteva ediții de newsletter din acest an, așa că încheiem cu idei bune, simple, optimiste. Că parcă mai e nevoie și de așa ceva, nu?

Azi, o idee scurtă de la scriitoarea Lisa Bonchek Adams, care spunea așa:

Găsește un pic de frumusețe în lume astăzi. Împărtășește-o cu alții. Dacă nu poți s-o găsești, creeaz-o.

---

Dacă vrei să-ți alegi și o cană, te invităm să arunci o privire peste site-ul nostru.✨