Starea Săptămânii 12 septembrie 2025
Tot ce credem că trebuie să știi
Bun găsit la Starea Săptămânii!
🟠 Râsu’ curcilor cu instituțiile din România. Curtea de Conturi a descoperit că zeci de oameni fără experiență sau studii au ajuns să lucreze la Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), după ce au lucrat o singură zi sau câteva săptămâni prin diverse primării. Iar ușa de intrare în ANAF a fost transferul, adică o simplă cerere! Ce e amuzant e că în perioada în care s-au făcut transferurile, șefă ANAF era Mirela Călugăreanu. Acum, Călugăreanu este președinta Curții de Conturi. Adică exact instituția care i-a controlat atunci activitatea. Ce spui? Cum a ajuns președintă la Curte? Probabil a depus o cerere. „Prin prezenta, solicit să fiu președinta Curții de Conturi etc.“ Ce mare lucru?
🟠 Stai, cum? Oamenii lui Putin din Republica Moldova au furat banii trimiși de Moscova pentru a corupe alegătorii? Foarte frumos. Când te deranjează corupția, o combați prin orice mijloace, felicitări!
🟠 Albania a dus anticorupția la alt nivel: a numit în guvern un ministru virtual. Da, ai citit bine: un ministru creat cu ajutorul inteligenței artificiale – mai exact, o ministră, Diella – se va ocupa de toate deciziile referitoare la licitațiile publice. A explicat premierul: datorită acestui ministru non-uman, licitațiile publice vor fi „100% lipsite de corupție și fiecare ban public supus procedurii de licitație va fi perfect transparent“. E o provocare și pentru firmele de IT din țară, care se vor strădui acum să creeze aplicații care să o păcălească pe Diella, să o influențeze, să o seducă, să o scoată la o cină romantică pe sentimente.al
🟠 Drăguță și asta. SRI combate amenințările hibride… OK, reluăm, că pare glumă. Trei firme conectate politic au primit de la SRI bani pentru lucrări de construcții la două sisteme de monitorizare radio. Instalațiile ajută – sau ar trebui să ajute, mai ales după ce-am văzut prin campaniile electorale pe rețele – „la combaterea amenințărilor cibernetice și cresc rezistența statului român la amenințările de tip hibrid“. Asociatul uneia dintre firme este asociat în alt business cu fratele lui Predoiu de la Interne, iar firma a lucrat la „palatul împăratului“. La o altă firmă este asociat fostul șef de campanie al Robertei Anastase și partener de afaceri cu soțul acesteia. A treia firmă… Ce spui? Ai și tu o firmă și vrei să câștigi contracte cu SRI? Nicio problemă: depune o cerere! Depui o cerere și câștigi. Garantat!
🟠 C’est incroyable! Se pare că apa de la Vidraru, transportată în mare secret în Franța, produce efecte: un liceu public de lângă Paris introduce studiul limbii române ca limbă străină obligatorie.
🟠 Ne mirăm de dezinformările care circulă pe la noi, dar pe-aia din Germania, cu cancelarul Friedrich Merz, ai văzut-o? Specialiștii ruși au fabricat un articol în care Merz – cunoscut pentru sprijinul ferm acordat Ucrainei – a omorât, în Canada, doi pui de urs polar și pe mama lor, plus o focă. Nu, se pare că foca din poveste nu avea pui. Probabil o să aflăm curând cine i-a ucis și pe ei, sau i-a luat cu forța și i-a dus prin Parlamentul României, să aplaude toate prostiile propagate pe rețele.
🟠 Dacă n-ai avut concediu anul acesta și n-ai apucat să te plimbi pe nicăieri, cum au pățit și unii dintre noi, poți să te delectezi cu acest reportaj din Balcic. Din Bulgaria. Pare frumos acolo, găsești pe tarabe și căni cu personaje din România: Ceaușescu, Antonescu – criminalul, nu somnorosul inofensiv –, Stalin, Hagi, Simion, Nicușor Dan sau Călin Georgescu. Da, evident că este extrem de bizar să-ți cumperi amintiri din Bulgaria cu Dan sau Georgescu, dar iată că se întâmplă. Interesant e că toate costă la fel, deși, dacă e să ne gândim, cana cu Georgescu ar trebui să fie mai scumpă, pentru că din cana cu el nu bei orice apă, ci apă cu informație. Sau cu aur monoatomic. Ce-i drept, dacă bei Pepsi, atunci ai încurcat-o, te-ai umplut de nanocipuri.
Moartea ca fapt divers. Sistemul sanitar e deja privatizat. Și cum facerea de bine chiar e uneori periculoasă
Am lipsit de aici o săptămână, scuze, aveam multe de zis, dar, ca de obicei, mult prea puțin timp. Am fost la Timișoara săptămâna trecută, la invitația celor de la Universitatea de Vest, a fost excelent, am stat de joi până sâmbătă și m-am simțit grozav. Și întâlnirea cu oamenii a fost bună, cel puțin așa mi s-a spus după, la sesiunea de poze cu maimuța. M-am revăzut cu oameni buni din trib și am pus și niște fețe la niște nume foarte prezente în discuțiile săptămânale cu abonații contributori. Am devenit cu toții buni prieteni.
Apropo de prieteni și de oameni alături de care te simți excelent, mi-am revenit cu mâna după accidentare și am fost la un nou turneu de tenis de masă duminică, la Chiajna. E a doua oară când merg acolo, îmi place, mai ales pentru că am ocazia să stau de vorbă cu extraordinara Otilia Bădescu. Am depășit și grupa inferioară, și grupa superioară, pierzând doar la „ierbari”. Doar asta antrenez acum, cum să joc împotriva acestor materiale mizerabile. Am pierdut în fazele eliminatorii, în fața lui Aurel, după un meci de poveste și cu poveste. Ca să vedeți ce mică e lumea. Am fost condus cu 1-0 la seturi, am revenit și am condus cu 2-1, m-am retras în defensivă, stilul meu de fricos prăpăstios, și am pierdut cu 3-2 după un decisiv care a avut de toate. După meci, adversarul a venit la mine și mi-a spus: domnule Dragoș, nu v-am zis înainte de meci, băiatul meu s-a angajat de curând la dumneavoastră, la Teatrul nației, în bucătărie. Superb. Am sunat-o pe nevastă-mea și i-am spus: băiatul ăla, Bogdan, din bucătărie, să-l dăm afară. M-a bătuta tac-su la tenis. Am râs, ne-am îmbrățișat și am plecat acasă cam rupt, după o zi întreagă de meciuri, dar cu un zâmbet larg pe față. Duminica viitoare merg la turneu Domnești.
De lunea asta am avut și chat funcțional pe platforma teatrulnatiei.ro, prezint scuze celor care n-au fost mulțumiți de cum arată și de ce oferă acum platforma și s-au dezabonat trimițând mailuri în care mă ceartă pentru că nu suntem Netflix. E despre altceva ceea ce facem, nu mă aștept să înțeleagă toată lumea. Consumerismul ăsta nenorocit și pretențiile de a primi totul fără niciun cusur ne-au transformat în niște nemulțumiți mereu gata de luptă, mereu gata să-l facă praf pe cel care nu oferă serviciile sau produsele pe care noi le așteptăm. Lucrăm, mă rog, lucrează cei de la Thunder, să putem păstra evenimentele pe platformă pentru mai mult timp, după difuzarea live, iar pe unele nu le vom putea pune deloc, pentru că nu vom obține drepturile. Nu cred că toată lumea înțelege cum e cu drepturile astea. E tot ceva rău din ce ne-a făcut internetul, mulți cred că totul trebuie să fie gratuit. Până la urmă, fotoliul ăsta virtual care, cumpărat de voi, ne ajută pe noi să avem predictibilitate și bani pentru a plăti artiști și pentru a organiza evenimente chiar asta este, un fotoliu virtual din care se pot urmări în special live evenimentele. Dar tot ce vom organiza și produce noi, conferințe, interviuri, spectacole, vom păstra pe platformă mai mult, imediat ce va fi gata partea tehnică.
După cum puteți vedea, suntem aproape gata și cu scaunele în teatru, de săptămâna viitoare vom începe activitatea și aici, deocamdată cu ceva ateliere și spectacole gratuite de teatru pentru copii și apoi cursuri.
Mulțumim pentru sprijin. E ceva incredibil să putem rezista în aceste vremuri atât de grele având exclusiv susținerea publicului nostru. Am și zis într-o discuție cu colegii că dacă trecem și de perioada asta grea în care deja am intrat și în care nici vorbă de vreo luminiță de la capătul tunelului înseamnă că suntem indestructibili. Și că avem un noroc fantastic cu oamenii cu care ne-am înconjurat.
Sper să n-am dreptate, să fie doar pesimismul ăsta păcătos al meu, dar eu nu cred că trecem doar printr-o simplă criză.
Trăim un timp al extremei confuzii. Oamenii sunt speriați și se uită către cei care oferă soluții simple, la probleme foarte complicate. Nu le au, dar e suficient să spună că le au și că funcționează pe un ton care să alimenteze speranța în mințile oamenilor. Polarizarea e atât de mare încât îți dă impresia că toată planeta stă cu ochii pironiți pe o groapă comună, așteptând să ne aruncăm unii pe alții în ea. Centrul nu mai are nicio șansă. Se prăbușește pentru că din ce în ce mai mulți oameni fug către extreme. Și, dacă e să fiu sincer, nu cred că mai avem vreo șansă să scăpăm de-acest marș al absurdului fără niște războaie nimicitoare. Când ajungi să te bucuri pentru că a fost ucis cel care nu e de acord cu tine atunci problema e la tine, nu la cel care a fost ucis.
Ca de fiecare dată în istorie, bogații au găsit vinovatul perfect: străinul. Străinul e de vină pentru salariile mici, pentru spitalele fără medicamente, pentru școlile fără profesori și fără strategie, pentru drumurile pline de gropi și chiar pentru divorțul dintre tine și nevastă-ta. Și, culmea, mulți chiar cred asta! Nu e vorba doar despre cei săraci cu duhul, de prostul satului căruia internetul i-a pus o portavoce în mână, de cei pe care, da, tehnologia i-a înmulțit îngrijorător. E vorba și despre oameni cu studii, care pur și simplu constată dintr-odată că se simt mult mai bine dacă-i urăsc pe cei pe care nu-i consideră ai lor. Pe străini.
Internetul, marele vis al conectării, trebuia să aducă bunăstare, cunoaștere, democrație în orice colț de lume. Nu așa a pornit acum vreo 25 de ani? Și ce avem azi? O mașinărie care ne montează unii împotriva celorlalți, amplificând ura și polarizarea până la absurd. După emisiunea de aseară am primit mesaje care sună așa:
Am avut azi o discuție cu Andreea, în care i-am spus că trebuie să reușească să devină cât mai repede creatoare de soluții. Pentru că dacă acest val va crește în continuare, va fi nevoie de abilități pe care nouă din zece tineri din ziua de azi nu le au.
Algoritmii rețelelor – de-aia ne-am și făcut locul nostru – sunt noul regim autoritar: nu-ți spun să taci, dar îți arată doar ce vrei să auzi, până când nu mai există „celălalt”, ci doar „dușmanul”.
În loc de libertate de exprimare, trăim libertatea linșajului. În loc de democrație, avem gladiatori înfometați de like-uri, aruncându-se unii la gâtul altora pe stadioanele virtuale. Ar fi făcut furori azi unul precum Vadim, cu programul său electoral din care nu lipseau execuțiile pe stadioane. Deci, noi nebuni am mai avut, doar că mare parte din populație îi considera nebuni. Acum, nebunii au sprijin popular din ce în ce mai mare. Și ajung la putere. Devin dictatori. Și distrug tot ce s-a construit în ultimele decenii. E trist că tocmai ideile bazate pe umanitate și empatie sunt cele mai vulnerabile. Dacă îndrăznești să vorbești despre solidaritate, incluziune sau dreptate socială, ești imediat făcut „trădător”, „slab”, „dușman al națiunii”.
Paranteză scurtă. De-aia cred că e mare nevoie de alternative sociale. Și noi vom face ce ține de noi aici și vom lansa în curând stareanatiei.ro, un site de informații care propune o viziune despre lume dinspre oameni, o viziune socială, care să sancționeze derapajele astea de dreapta care ne sunt prezentate ca normalitate. Nu, ceea ce face azi Ilie Bolojan nu e nici normal și nici bine. Pentru astfel de măsuri premierul Franței a fost demis. Când pui cifrele și profitul companiilor înaintea oamenilor n-ai ce căuta să conduci un guvern, o țară. Cred că extremiștii sunt la acest nivel pentru că există doar aceste două opțiuni la noi: ei sau toată mizeria politică de-a fost la putere în ultimii 35 de ani. E nevoie de o alternativă socială, onestă, asumată. Și trebuie să o construim. Împreună.
Ofensiva extremei drepte prinde, cum spuneam, nu doar la cei needucați – victime ușoare, crescute într-un sistem educațional distrus –, ci și la oamenii educați, frustrați de locul lor în societate. Pentru că politica a eșuat, a predat armele în fața inegalității și a abandonat orice idee de echitate. Și atunci, frustrarea caută o ieșire. Iar extrema dreaptă se oferă să fie acea ieșire. Simplă, brutală. Nu mai contează că e falsă.
Poate că nu mai există vreo cale de întoarcere. Poate că, la cum se aliniază planetele – și algoritmii – suntem condamnați să repetăm greșelile trecutului. Dar măcar să nu spunem că n-am știut. Măcar să nu pretindem că n-am văzut semnele. Pentru că dușmanul nu e „străinul”. Dușmanul e chiar în oglindă: propria noastră incapacitate de a construi împreună o societate decentă, în care educația, sănătatea și solidaritatea să nu fie luxuri, ci norme. Și în care să nu ne fie frică să ne susținem punctul de vedere.
Altfel, distribuim în continuare ghiozdane, am reușit și în acest an să sprijinim niște copii buni. Din păcate, cu mult prea puțin. Avem mari probleme cu unii părinți ai acestor copii, care o hărțuiesc pur și simplu pe Larisa, au ajuns să ne amenințe dacă nu îi ajutăm, să ne facă responsabili pentru neajunsurile lor. Mi-e milă de acei copii, pe care statul ar trebui să-i preia din multe astfel de familii. Deși au ajuns și la mine, ținta acestor oameni este colega mea Larisa, care rezolvă probleme imposibile pentru acești oameni. Operații grele, transport, îngrijire, recuperare, pentru ca apoi să fie batjocorită și înjurată că nu face mai mult. I-am spus să blocheze acele numere, degeaba. Revin pe mail, pe telefon, cu alte numere, alte adrese, e un asalt continuu. Probabil în unele cazuri va trebui să sesizăm poliția. Și te gândești că n-au nicio vină copiii pentru că părinții lor sunt niște nemernici. Am trimis ghiozdane la o familie cu două fete, de care am tot avut grijă inclusiv cu operații costisitoare, mama ne asaltează acum că are nevoie de bani. Zilnic, de mai multe ori pe zi. E ceva greu de imaginat. Eu înțeleg sărăcia, înțeleg disperarea, dar nu și punerea întregii responsabilități pe umerii celor care vor să te ajute.
Dar cei mai mulți nu sunt așa. Sunt incredibil de buni. Și duc cu ei suferințe greu de imaginat. Uite, tocmai am închis acum cu doamna M., care are grave probleme medicale, pe care le-a amânat permanent din lipsă de bani și pentru că toate resursele merg către copii. Și are nevoie de un RMN, spune medicul. Doar că sănătatea noastră nenorocită e deja privatizată. Cu trimitere, poate face RMN-ul decontat de stat undeva în decembrie, ianuarie. Cu bani, adică 800 de lei, pe care i-am trimis acum, luni se rezolvă. Clinicile private căpușează acest stat în cârdășie cu foarte mulți medici care țin sistemul pe loc și refuză orice reformă, pentru că le convine de minune situația. Cică să nu te apuce pandaliile și să nu votezi cu toți dezaxații! Lucrez la o emisiune pe tema asta, cu privații care cu trimitere te programează peste șase luni, iar cu bani te invită imediat la investigații pe care la stat pur și simplu nu le poți face în viața asta, dacă v-ați lovit de astfel de probleme dați de veste la dragos@patraru.ro.
Nu uitați că vă aștept, împreună cu Georgiana Solomon, medic nutriționist, pe 20 septembrie, la Teatrul nației, la un workshop despre ce le dăm copiilor să mănânce. De la principii și reguli ușor de aplicat până la rețete ușor de făcut. Vă puteți înscrie aici, locurile sunt limitate.
Mâine (sâmbătă) avem concert Alex Ștefănescu. Dacă vreți să ne vedem, vă aștept.
Albumul săptămânii
Coming Up – Suede
Mi-a scris prietenul Traian acum ceva timp, nici n-am apucat să-i răspund, dar el știe că citesc și acționez, chiar dacă nu spun nimic, despre un album de la Suede, care i-a plăcut. Autofiction se cheamă. Un amestec de Radiohead cu Depeche Mode, zicea el. Și mă întreba dacă știu de trupa asta. Cine nu știe, am comentat doar pentru mine, pentru că, de când cu concertele la Teatrul nației, mi-am dat seama că lumea nu ascultă muzică. Dacă asculți radio nu înseamnă că asculți muzică, am conștientizat și eu de când am disciplina asta să ascult albume săptămânal, mereu altceva.
Și am luat din nou la ascultat tot ce au scos oamenii ăștia. Am făcut asta în ultima lună cred. Album cu album. Și am rămas la ce știam de la ei și ascultasem mult în anii mei de radio. Coming Up, care propune și probabil singura piesă care se mai aude din când în când la radio: Beautiful Ones. Superbă. La fel ca multe altele din discografia acestor oameni. Foarte bun mi s-a părut și ultimul album, care e proaspăt, de anul ăsta, Antidepressants. Dar am zis să recomand ce îmi place mie cel mai mult de la ei. Chiar dacă e din ‘96, când am terminat eu liceul. Mă scuzați, sunt bătrân! Și tare mișto mă simt. Dar să nu mai spuneți la nimeni.
Starea Sănătății
De la masa caldă lipsă din cele mai multe școli din România, până la influența uriașă a alimentelor ultraprocesate și a reclamelor ce țintesc mai ales copiii, obiceiurile nesănătoase se formează devreme și lasă urme pentru toată viața.
În cel mai recent episod Starea Sănătății venim cu câteva propuneri de idei sănătoase, care să te ajute să-ți trimiți copiii la școală cu gustări sănătoase la pachet.
🎤 Tot pe tema asta, te invităm la un workshop sâmbăta viitoare, 20 septembrie, de la ora 11:00, la Teatrul Nației din Ploiești.
Dragoș și Georgiana Solomon, medic diabetolog și nutriționist, pe care cu siguranță ai mai văzut-o pe la noi, te invită la o discuție aplicată despre rolul alimentației în performanța școlară și bunăstarea celor mici. Vei afla idei practice pentru pachețelul de școală, cum influențează dieta dezvoltarea cognitivă și soluții simple pentru familii atente la sănătate. Cu alte cuvinte, ce băgăm la ghiozdan ca să meargă mintea? E un eveniment pentru părinți, bunici, profesori, pentru oricine e preocupat de viitorul copiilor și de felul în care hrana de zi cu zi devine combustibil pentru minte.
Evenimentul este gratuit. Dacă vrei să participi, trebuie să te înscrii folosind acest formular.
📩 Săptămâna trecută a plecat de la noi și Starea Sănătății de Septembrie, newsletter-ul lunar cu informații și sfaturi despre obiceiuri sănătoase. Dacă nu l-ai primit, te poți abona aici. În ediția de septembrie propunem un set de strategii simple, clare, validate de știință și recomandate de experți, care te pot ajuta să abordezi restul anului cu mai mult focus și energie, în timp ce te și bucuri de viață. La final găsești și resurse, dacă vrei să sapi mai adânc în știința din spatele acestor recomandări. Sperăm să-ți placă! Lasă-ne un comentariu și spune-ne ce crezi.
Starea ideilor
E ok să fii bine, fericit/ă chiar, în timp ce în lume se întâmplă atât de multe lucruri teribile?
Ideea de azi vine de la Avram Alpert, autorul cărții The Good Enough Life.
Într-un articol din The Guardian, Alpert povestește că un prieten l-a sunat să-i spună că în curând îi va fi publicată prima carte. Apoi i-a pus două întrebări. E ok să se bucure de succesul lui în timp ce în jur e atât de multă suferință? Sau e prostesc să-și lege sănătatea mintală de o lume atât de impredictibilă și de violentă? Ambele întrebări sunt pertinente și conțin semințe de adevăr, scrie Alpert.
Convingerea că trebuie să simțim durerea altora se regăsește în mai multe religii. Are rădăcini în ideea că, de fapt, suntem cu toții un singur organism. Așa că e normal să ne gândim că atunci când alții suferă, și noi ar trebui să suferim. Dar la fel ar trebui să se întâmple și când alții se bucură, nu? Să ne bucurăm de bucuria lor. Când ne concentrăm doar pe suferința altora, uităm că în lume se mai întâmplă și lucruri bune pentru care ar trebui să simțim empatie.
Alpert scrie că e în regulă să simțim deopotrivă oroare și bucurie. Pentru că lumea asta le conține pe toate deodată. Asta nu înseamnă că normalizăm toate tragediile care se petrec în prezent în lume. Nu înseamnă că acceptăm starea actuală a lumii și încetăm să vrem să o facem mai bună.
Să te simți rău, să simți apăsare când afli despre ororile acestei lumi, înseamnă să fii o persoană cu picioarele pe pământ, conectat, informat. Dar și să te simți bine când afli despre toate lucrurile bune înseamnă același lucru.
Tot Alpert scrie că există două lucruri care-i oferă speranță în aceste vremuri: istoria și alianțele. Omenirea a reușit să depășească multe lucruri teribile formând alianțe, lucrând împreună și găsind noi moduri în care să trăiască mai frumos.
Tu de unde îți iei speranța în vremurile astea? Punem această întrebare și în podcastul Vocea Nației de azi. Lasă-ne un comentariu acolo și poate îl includem în următorul episod.
Alte recomandări:
🟠 La Muzeul Țăranului Român a început de azi Culese din Balcani, Festival de Antropologie. Evenimentul aduce în prim plan o selecție de filme documentare și artistice, ateliere interactive, conferințe și un performance special, toate dedicate bogăției și diversității culturale a regiunii balcanice. Intrarea este liberă (în limita locurile disponibile), iar la filme doar pe bază de bilete cu valoare zero.
🟠 Festivalul Internațional de Poezie București (15-21 septembrie) este cel mai mare eveniment poetic din România. Ediția a XV-a reunește aproape 200 de poeți și artiști din 30 de țări. Programul complet aici.
🟠 Pe 13 și 14 septembrie, grădina Casei Filipescu-Cesianu se deschide pentru noi întâlniri Weekend Sessions, cu cinema spaniol în aer liber, muzică clasică, jazz, ateliere, expoziții și gusturi locale. Intrarea este liberă.
🟠 Duminică, în intervalul 10 - 15, la Rezidența9 are loc Bookisit, târg de carte secondhand pentru copii și părinți.
🟠 Noaptea Albă a Filmului Românesc revine la București și Cluj în 19 septembrie. Evenimentul propune cinefililor o noaptea întreagă de film românesc și va aduce pe marile ecrane doar producții autohtone. Toate detaliile despre program vor fi publicate pe paginile de social media.
🟠 În 27–28 septembrie, Timișoara devine din nou traseul unei povești care se scrie la pas și la kilometru. O poveste despre curaj, despre „împreună”, despre schimbarea pe care o putem face prin mișcare. Nu contează dacă vii pentru primii 2 kilometri sau pentru maraton, contează că vii. Te poți înscrie la cea de-a 8-a ediție ca participant sau ca voluntar.
🟠 Programul detaliat și bilete pentru evenimentele de la Teatrul nației găsești aici.
Dacă vrei să-ți alegi și o cană, te invităm să arunci o privire peste site-ul nostru.✨
Multumesc pentru informatiile utile, atat de fain structurate!
Mulțumim pentru tot!